Poveste de octombrie
Uitase-n timp ce dãruitã Era-n veşmântul de tãcere Pe care şi-l punea în lume Ca sã n-o bage-n seamã nimeni. Dar visteria dinãuntru Îi scãpãra în ochi, în zâmbet, În mersul paşilor de raze Pe strada plinã de palavre, Fãcând mulţimea sã viseze La vocea ei necunoscutã. Se pomeni ademenitã […]







