Anamnesis III

Ziditã sunt dar am ferestre
Prin care capãt libertatea
Sã simt culorile şi zvonul
Atâtor muzici şi miresme
Din care e fãcutã lumea…

Din când în când un gest, un zâmbet
Trezesc în mine nostalgia
Unor îngemãnãri de suflet
Parcã venite din vechime,
Dar mai aproape mi-e, mai nouã
Rãcoarea toamnei, mierea verii,
Cã aş da marea de ecouri
Pe dansul vântului prin ramuri,
Pe fructele mustind în iarbã.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *