Necunoscutul

Necunoscutul îi dãdea
De veste-n fiecare searã,
Prin porumbelul cãlãtor
Care-i bãtea cu ciocu-n geam:
Ea-i deschidea, sta sã-i dezlege
Sulul minuscul şi citea,
Când porumbelul îşi lua zborul.

“Închide ochii sã mã vezi”,
O îndemnase la-nceput,
“Imagineazã-ţi c-aş fi tu”,
O sfãtuise mai departe,
“Porneşte-n sus pe firul minţii,
Pânã te umpli de mister”.

Ea cãuta sã facã-ntocmai
Descoperind cã libertatea
Se-ntemeia pe ascultare,
Dar temãtori, cei de aproape
Pândeau sã piardã mesagerul.

De la o vreme, porumbelul
Nu mai veni. Se liniştirã,
Nebãnuind cã ea primea
Pe calea gândului solia
Şi fãrã grai, creştea lãuntric…

Un comentariu

  1. … foarte frumos! Poezie adevărată…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *