De câte ori încep sã scriu, Sãlbãticiuni nebãnuite Tresar din fundurile minţii Sã-mi cearã nume şi contur. Însã vietãţile captive, Ajunse-n cuşca de cuvinte, Se zbat sã iasã iar în larg. Dacã le-ascult şi le dau drumul, Nu vor mai şti sã se întoarcã: Pe jumãtate vor rãmâne, Pe jumãtate […]
Cinci pâini, doi peşti, lãsarea Prea de curând a nopţii, Mulţimea ce nu poate De lângã El sã plece… Puţinul ce se-mparte A început sã creascã, Şi ce ia fiecare Se frânge mai departe. Noi, cei sosiţi în urmã, Trãim din firmitura Care ne umple blidul De douã mii de […]
Vom trece fãrã veste De partea nevãzutã A lumii rotitoare, Ieşind din învelişuri, Subţiri ca adierea, Cu spusele ca fumul. Nu-i vom putea atinge Pe cei rãmaşi în urmã Decât în vis, cu umbra, Pânã când, într-o noapte, Ne vor întinde mâna Sã-i trecem şi pe dânşii De pe un […]
E-atâta linişte pe strãzi Şi-atâta alb sub paşii mei, Încât dacã ţi-aş scrie-n gând Nu ţi-ar scãpa nici un cuvânt Şi ai simţi cum te cuprind În dansul frazelor de nea, Fãrã sã las nici un însemn.
Ajun Ce bucurie stã sã-mi umple Cãmara, pivniţa, hambarul? Pe masã, pâinea cea uscatã S-a frãgezit. Vinul din canã A strãlucit împãrãteşte. Sunt singur, totuşi casa-i plinã De-o-nmugurire nevãzutã Şi mi-e aşa de cald în suflet Cã m-aş aprinde şi aş arde La geam, în candela de veghe. Flãmând, în […]
Har În înserare, din icoană Ieşi un înger fâlfâind Şi fulgeră în zboru-i foaia Pe care nu puteam să scriu. Avea în ochii lui o poartă Spre un ţinut de neatins, Şi când mi-a străbătut privirea Am devenit ce nu vedeam. Colindã Noaptea când se adâncea M-a trezit din somn […]
Decembrie Cum poţi sã stai închis în casã Şi sã deschizi televizorul, Când Preacurata bate-n uşã? De douã mii de ani aşteaptã Sã ţi-L aducã pe Mesia, Dar tu eşti ocupat tot timpul. Te uiţi la ceas. Mâine-i Crãciunul. Faci rost de brad, cumperi sarmale, Dar mai era ceva pe […]
Ca într-un film alb-negru îmi apari În curte, ascultând de pe şezlong Cum se-nfioarã marea în castani, Înnebunind vãzduhul de foşniri. “Sunt liber”, îţi repeţi la nesfârşit, Cu ochii la copacii ce se zbat Între pãmânt şi cer improvizând Alternativa zborului pe loc. “Sunt liber”, te întorci din nou sã-mi […]
Veniţi sã ne-nchinãm! Afarã-i toamnã, Copacii sunt acum Plini de icoane Ce stau sã zboare când Adoarme vântul Şi aerul se face Ca de aur. Sã ne smerim Cãci iatã câte daruri Revarsã-n calea noastrã Azi lumina Şi tainic, tot ce-atingem Cu privirea Ne prinde într-un nimb Şi ne sfinţeşte.
De timpuriu, tatãl meu, mi-a atras atenţia asupra celor nevãzute, cultivându-mi imaginaţia prin poveşti nãscocite de el pe moment. De pildã, când dãdea cu cremã şi lustruia încãlţãmintea, seara, îmi spunea cã pregãteşte pantofii pentru balul de noapte, la care ei pleacã singuri, numai dupã ce se conving cã noi […]
