Deschide uşa, intră ca o umbră, Sub voalul pletelor cernite; În încăpere curg pocale, Iisus printre meseni priveşte-n gol. De douã mii de ani, Ea vine, ca acum, Cãci se apropie ceasul Când El pare să piară. Dar cei din jurul Lui Nu bănuiesc sfârşitul. Maria, sora noastrã, Le strică […]
A început sã zboare Prin suflet, azi, un înger. Strâmtoarea de-ntuneric, Atinsã de aripa-i, Deodatã se desface În larguri licãrinde Şi simt cum vestitorul Aprinde înãuntru Un miez de nesfârşire. Rãmân în aşteptare, Gãtitã ca o iesle.
Părinţii mei au venit la Văratec abia după trei săptămâni. Am alergat înaintea cãruţei care îi adusese pânã la poarta maicii Agripina. Rosteam la nesfârşit aceeaşi întrebare: “Cum aţi cãlãtorit?” Deşi tata îmi repeta cu un zâmbet straniu aceleaşi fraze, răspunsul nu exista decât ca linişte de suprafaţă:… cu trenul […]
În vara anului 1964, eram cu bunica mea maternã, la Mânăstirea Văratec, unde, de câţiva ani, îmi petreceam vacanţele. Pe când stăteam pe cerdac, în acel sfârşit de iulie, a scârţâit deodată poarta şi poştaşul a adus vestea. Am luat în mâini cartea poştală cu scrisul mamei de la Bucureşti […]
În noaptea Bunei Vestiri a anului 1959, m-am trezit brusc din somn. Lumina era aprinsă, nişte indivizi strãini umblau prin casă răvăşind cărţile din bibliotecă şi scotocind prin sertare. Mama, palidă, se sprijinea de spătarul unui scaun, tata, pe marginea patului, se îmbrăca în tăcere, bunicile mele, ca nişte umbre, […]
Eu ştiu sã trec prin ziduri, Sã mã înalţ ca fumul, Sã mã strecor prin ramuri Şi sã cobor ca vântul. Dacã m-ai recunoaşte, M-ai strânge de pe drumuri, M-ai lua-napoi acasã Şi mi-ai aduce-aminte Cum e atunci când duhul Se-nchide într-un nume. Dar dacã-n întuneric Şi nu m-aşteaptã nimeni, […]
Întoarcerea lui Fãt-Frumos e o distanţare progresivã faţã de centru, dupã cum plecarea iniţialã era o mişcare regresivã de apropiere. Miezul concentrat al cercului firii, unde înfloresc toate latenţele, rãmâne constant în sine însuşi, pe când circumferinţa e supusã variabilului. Ea se face şi se desface, e rãspândire şi dispersare, […]
Frumuseţea zânei îl încremeneşte pe fecior în veşnicie: “Darã ea, uitându-se cu milã la dânsul, îi zise: – Bine ai venit, Fãt-Frumos! Ce cauţi pe aici?” De ce ne spune basmul cã zâna îl privea cu milã? Ca ipostazã a centrului, ea ştie cã în sosirea eroului se ascunde germenele […]
A doua încercare decurge din rezultatul înfruntãrii anterioare. Semnul a devenit ambivalent: moşia Scorpiei este „o câmpie frumoasã pe de o parte cu iarba înfloritã, iar pe de altã parte pârlitã”. Sora vrãjitoarei este mai rea “şi are trei capete”. De la calul fermecat feciorul aflã cã cele douã lumi, […]
Cum am putea spune cã Fãt-Frumos se rupe de ai sãi, când am vãzut cã, dimpotrivã, prin pregãtirile de plecare, el nu a fãcut decât sã se adânceascã în pãrintele lui, printr-o mişcare regresivã? Cutezãm ideea cã eroul nu se îndepãrteazã ci pur şi simplu e pe cale sã disparã […]
