Părinţii mei au venit la Văratec abia după trei săptămâni. Am alergat înaintea cãruţei care îi adusese pânã la poarta maicii Agripina. Rosteam la nesfârşit aceeaşi întrebare: “Cum aţi cãlãtorit?” Deşi tata îmi repeta cu un zâmbet straniu aceleaşi fraze, răspunsul nu exista decât ca linişte de suprafaţă:… cu trenul până la Piatra Neamţ… oprirea la cofetăria din centru… ceaşca de ceai cald… biserica lui Ştefan cel Mare…înghesuiala din rată…căruţa de la răscrucea Coşere, suişul spre Pădurea de Argint până la mânãstire… Persistam totuşi cu întrebarea, ca nu cumva mintea sã-mi scape din frâu. Tata era complet schimbat. Faţa lui subţire se umflase, avea în ochi un hău în care se puteau citi răul fizic şi mental prin care trecuse, glasul îi era hârşâit de cât gemuse sub torturi. Avea urme de lanţuri la glezne.
Fusese constrâns să stea în celulă cu persoane care îi mutilau sufletul, dar se întâmplase să fie şi izolat în răstimpuri. Erau perioadele de singurătate în care se putea reculege. iar. Singura lui nădejde fusese în Dumnezeu care îl ajutase să reziste tuturor grozãviilor. Prin suferinţă se apropiase de Iisus şi descoperise rostul propriilor sale încercări. Apoi treptat, dragostea pe care a regãsit-o în noi i-a catifelat din nou privirea, i-a îmbunat vocea.
Dupã mai bine de 40 de ani de atunci, în arhivele CNSAS am aflat transcrierea răspunsului său dat celui care îl pusese, la ieşirea din închisoare, să semneze declaraţia de colaborare cu Securitatea. El i-a spus că are un stăpân dincolo de această lume şi, prin urmare, nu poate sluji altcuiva. Oficialul și-a retras hârtia, fãrã sã mai insiste. Dupã revenirea lui Dinu Pillat la Institutul lui G. Cãlinescu, Mihai Novicov, unul dintre colegii lui, se întreba cum era posibil ca Dinu Pillat, un om atât de inteligent, să creadă în Dumnezeu. Tata era foarte plăpând fizic și a intrat în închisoare debilitat de tuberculoză, iar în timpul anilor de detenţie i s-au deschis caverne în plămâni, până la claviculă. În arhivele CNSAS se păstrează înspăimântătoarele lui buletine medicale care arătau infecții fatale. Totuși, el s-a întors acasă după mai bine de 5 ani și a mai trăit încă 10. A fost o performanță extraordinară a spiritului care a învins pentru un rãstimp fragilitatea trupului.
Tatăl meu, care își dorise în tinereţe să devină romancier şi reuşise să se afirme public, în anii 40, după închisoare, ajunsese sã considere romanul drept un act de vanitate din partea autorului. Desigur, şi pentru cã ultima sa carte de ficţiune îi adusese atâta rău lui, familiei şi prietenilor care o citiserã. A ales în final să se îndrepte către istoria şi critica literară, ca să pună în valoare personalitățile unor scriitori care fuseseră uitaţi și să le scoatã la lumină operele. A fãcut astfel din scrisul sãu un act de smerenie şi de iubire altruistã.
A murit la 54 de ani de un cancer provocat, în timp, de bătăile primite în închisoare. Dacă în planul realizărilor lumeşti, pare că viața lui s-a ratat, în plan lãuntric, existenţa lui a devenit din ce în ce mai spiritualizatã, împlinindu-se prin credință, s-a desăvârșit prin suferință și prin iluminare sufleteascã.
Dumnezeu mi-a dat şansa unor părinţi nemaipomeniţi. Iubirea lor e temelia pe care mi-am clădit existenţa. Acest miracol continuă deoarece moartea lor nu a putut să mă despartă de ei. Sufletele lor nu m-au părăsit niciodată. Dorul nu e doar o stare de spirit, provocată de absenţã, ci şi o cale de a fi împreună, pânã la capãt.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
După conținutul unui asemenea articol nu poți decât sa te rogi….