Cel din urmă cer pe care ochii noştri îl mai pot zări este cel copleşit de sori magnetici ai visului: dincolo de cortina electrică a retinei de noapte se află locurile unde cei vii şi cei morţi sunt una, inseparabili, prinşi în conversaţia purtată de buzele ce nu mai pot rosti cuvintele zilei.
Şi poate că poezia, acea poezie pe care o nu putem opri să se ivească din iubire asemeni unei lave cosmice, pornite spre mare, este cerul în care ochii noştri se pierd, chemaţi de dragoste şi de dor , cu a lor arcuire de secundă arzândă: corpul trecător este un fragment calcinat, precum o ruină ce veghează dimineţile unui scris ce creşte în intensitate asemeni morţii ce stă ascunsă în noi, aşteptând să se trezească spre a ne elibera de timpul ce ne este povară.
Iar din acest vis ce ne este cer şi text coborâm şi noi, cei care trăim , mereu, în marginea unei graniţe pe care nu ne este dat, încă, să o trecem: umbrele pe care le chemăm prin mişcare de ochi sunt alungate de lumina zilei şi tot ceea ce mai ne rămâne pe buze este sarea unei mări despre care ştim că este marea în care ne vom pierde, purtaţi de undele unei zile fără de capăt.
Căci ochiul închis între cei vii poate fi redeşteptat doar de cei morţi, astfel cum el nu cunoaşte odihnă şi nici pace: indiferent la uitare şi la consolare, el trăieşte în corpul de fraze al literaturii, în stază hipnotică- amintirile unei alte vieţi ajung până la fiinţa suspendată în oceanul de fraze, parcă spre a evoca tandreţea crudă a unui vânt de demult.
Şi suntem în prag, convocând această transă cu care ne confundăm, in ardere de sine. Şi ştim că dincolo de ea şi în afara ei nu mai suntem decât o materie inertă şi lipsită de glas,exilată în timpul celor ce nu cunosc decât prezentul de lumini şi de ecrane.
Şi ne deschidem inimile acestei respiraţii ce ne acordă puterea de a muri, spre a regăsi camerele in care orele anilor noştri au încremenit în rama unui tablou nostalgic: ochiul se întoarce spre sine, iar poarta la care batem se închide în spatele nostru, precum un amurg limpezit de larg şi epurat de durere.
