Cum ne-aplecam pe foaia albă, Să ne aflăm imacularea După atâta năruire, Cuvintele au prins să ningă, Peste vacarmul trist al lumii Dând discordanţei o cadenţă. Neliniştile, îndoiala Se unduiră-n melodie, Lung nestematele din sunet Luciră limpezi în auzuri Şi respiraţia regăsită A fost ecoul unei muzici, Care-şi cânta dumnezeirea.
Pe geamul larg deschis Veni din întuneric Suflarea unui suflet Aproape de obraz. Eşti tu absentă soră Ori tu – frate pierdut? Nu ne e dat pe lume Să ne aflăm la chip. Dar în singurătate, Când duhul n-are nori, Vă simt în nevăzutul Pe care îl respir.
A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Şi-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare – Dar cât de dens se face punctul […]
O boare de departe Pãtrunde-n scrisul meu Şi mintea mi se umple De foşnete adânci. Larg foaia se deschide, Asemeni unei porţi, Sã lase înãuntru Suflarea din vechime. Dar mi se face fricã De tot ce-ncep sã simt Şi ca sã scap din mine M-ascund în Dumnezeu.
O pălărie verde, Cu flori de catifea, Zbura luată de vânt, Mănuşile brodate Trecură printre trestii Şi rochia – numai voaluri – Se oglindi în lac, Dar ochii melancolici Şi zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-şi dibuie prezentul. Cine eşti tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile […]
Prea singur fiind, fãcu un înger Care sã-i ţinã cald în cer; Cum îngerul n-avea pe nimeni, El îi umplu vãzduhul gol De-atâtea zboruri cã un înger Ieşi din conul unui stol, Visându-şi sã planeze singur. Abia desprins, cel despãrţit Trãi pustiul dinainte, Iar cel rãmas, umbrit în har, Se-nconjurã […]
Cu ce sunt mai presus decât văzduhul, Şi ce ţi-a spune eu mai adumbrit Ca înserarea? Iar dacă mă aplec pe faţa mării, De unde ştiu a cui e-nfăţişarea? Da, te-am iubit, Dar tu numai pe tine – Ştii frunzele rupându-se de crengi, Dulceaţa păsării topite-n fum Ori valu-ndrăgostit de […]
Sunt ceţuri ce-mi acoperã vederea Şi ploi care îmi şterg din lume pasii, Tot ce aş vrea s-apuc din mâini îmi scapã, M-aş duce ca o frunzã de pe ram. Dar nu mã-ndur. E totuşi prea devreme, Lumina e aşa de bunã încã Şi nu se-aratã semne de plecare, Deşi […]
Din zi în zi îţi sunt tot mai departe, Prezenţa mea încet se estompeazã Şi-mi pregãtesc tãcutã dispariţia. În ochii tãi deja se-aprind gheţarii Sfârşitului ce pare sã dureze Pânã ne regãsim singurãtatea. Tu nu te-nduri sã pleci. De ce-ai rãmâne? Dacã te-ai duce, te-ai uita în urmã, Sã vezi […]
Poeta Liliana Ursu ne-a dãruit la începutul verii o antologie din poemele scriitorului american Bruce Weigl, unul dintre invitaţii de onoare ai Festivalului Internaţional de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor la Bucureşti anul acesta. Selecţia şi tãlmãcirea în româneşte a textelor, reunite sub titlul Conversaţia sângelui nostru, sunt cât se […]
