Cumpãnã

Eu ştiu sã trec prin ziduri,
Sã mã înalţ ca fumul,
Sã mã strecor prin ramuri
Şi sã cobor ca vântul.

Dacã m-ai recunoaşte,
M-ai strânge de pe drumuri,
M-ai lua-napoi acasã
Şi mi-ai aduce-aminte
Cum e atunci când duhul
Se-nchide într-un nume.

Dar dacã-n întuneric
Şi nu m-aşteaptã nimeni,
Cu candela aprinsã,
De ce m-aş mai întoarce
Când, iatã, devin totul?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *