Maria, sora noastrã

Deschide uşa, intră ca o umbră,
Sub voalul pletelor cernite;
În încăpere curg pocale,
Iisus printre meseni priveşte-n gol.
De douã mii de ani,
Ea vine, ca acum,
Cãci se apropie ceasul
Când El pare să piară.
Dar cei din jurul Lui
Nu bănuiesc sfârşitul.
Maria, sora noastrã,
Le strică bucuria,
Risipa ei de mir
Din vasul de-alabastru,
Şi pãrul de-întuneric
Cu care ÎL învãluie pe Domnul,
Împing ospăţul în neant.

Ea simte, însă că, spălându-L,
Se curăţă de rău şi de durere,
Cum pregătindu-L pentru moarte,
Îşi amuţeşte ţipetele minţii.
Trupul acesta e Chemare,
Atingerea e duh, cuminecare.
Pe când în hruba ei pătrunde raiul,
În jurul Lui se coace bezna.

2 Comentarii

  1. Hristos a înviat!

  2. Aici, acum, reprezinta Credinta adevărată! Hristos în agonie pana la sfârșitul lumii. Eu sunt la uși…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *