Era îndrãgostirea Gândirii de ea însãşi, În glasul lui, cuvântul Pãrea cã se zeise… Pe când se înãlţa Ca flacãra vegheatã, În templu, de vestale, I se zbãtu-n gâtlej Un hohot de bufon, Batjocorind minunea. Dar deşuchierea deştepta În el doar purul. Armonia Unei nicicând cântate muzici Îi înflorise în […]
Ideea cã viaţa întrece ficţiunea ia în calcul spectaculosul unor reacţii mai mult sau mai puţin personale, provocat de înlãnţuirea unor evenimente menite sã zdruncine orizontul aşteptãrilor comune. Afirmaţia însã ignorã cu desãvârşire lucrarea creatorului care face apel la materia trãirilor brute pentru a o transforma în operã de artã. […]
Mă văd o cameră albastră Cu evantaie răsfirând Suflarea serii. Mă simt cusută-ntre mătăsuri, Brăţările s-au înverzit Ca apa-n lacuri. Alături tu, întins în zale, Mã ţii de mână ca pierdut, Numai că nimeni n-ar ştii să spunem unde suntem. Fără sfârşit ni s-a făcut Împărăţia.
Atât de-aproape-mi eşti Cã nu Te vãd Şi nu Te mai aud Decât în gând, Pe unde umblu, dau De pasul Tãu. Atunci de ce mã tem Cã Te-am pierdut? Mi-Te-nfãşori pe suflet Când mi-e frig Şi cum mã rãtãcesc Îmi laşi un semn În firele de iarbã Din pavaj, […]
În ultimele zile m-am gândit la Stephen Hawking, celebrul astrofizician care şi-a dedicat existenţa explorãrii „gãurilor negre“ din univers. Potrivit celor mai recente teorii, gãurile negre nu ar fi nişte fundãturi care, cu formidabila lor forţã de absorbţie, ar înghiţi materia stelarã din jur, ci locuri de trecere, deschideri spre […]
Deschide uşa, intră ca o umbră, Sub voalul pletelor cernite; În încăpere curg pocale, Iisus printre meseni priveşte-n gol. De douã mii de ani, Ea vine, ca acum, Cãci se apropie ceasul Când El pare să piară. Dar cei din jurul Lui Nu bănuiesc sfârşitul. Maria, sora noastrã, Le strică […]
A început sã zboare Prin suflet, azi, un înger. Strâmtoarea de-ntuneric, Atinsã de aripa-i, Deodatã se desface În larguri licãrinde Şi simt cum vestitorul Aprinde înãuntru Un miez de nesfârşire. Rãmân în aşteptare, Gãtitã ca o iesle.
Părinţii mei au venit la Văratec abia după trei săptămâni. Am alergat înaintea cãruţei care îi adusese pânã la poarta maicii Agripina. Rosteam la nesfârşit aceeaşi întrebare: “Cum aţi cãlãtorit?” Deşi tata îmi repeta cu un zâmbet straniu aceleaşi fraze, răspunsul nu exista decât ca linişte de suprafaţă:… cu trenul […]
În vara anului 1964, eram cu bunica mea maternã, la Mânăstirea Văratec, unde, de câţiva ani, îmi petreceam vacanţele. Pe când stăteam pe cerdac, în acel sfârşit de iulie, a scârţâit deodată poarta şi poştaşul a adus vestea. Am luat în mâini cartea poştală cu scrisul mamei de la Bucureşti […]
În noaptea Bunei Vestiri a anului 1959, m-am trezit brusc din somn. Lumina era aprinsă, nişte indivizi strãini umblau prin casă răvăşind cărţile din bibliotecă şi scotocind prin sertare. Mama, palidă, se sprijinea de spătarul unui scaun, tata, pe marginea patului, se îmbrăca în tăcere, bunicile mele, ca nişte umbre, […]
