Sunt clipe în care aproape nu mai pot discerne între cele două fiinţe care vin să mă locuiască, sunt clipe în care privirea ce alunecă peste lume nu mai este a mea, ci a ta, sunt clipe în care mâinile ce îmbrăţişează florile crescând în lumina verii plăpânde sunt mâinile […]
Se simte, adeseori, în visele mele, o adierea a morţii, ca şi cum aerul dintr-un alt culoar al lumii ar pătrunde până la mine, discret şi fragil. Se simte, adeseori, în visele mele, o adiere a morţii, de parcă toate duhurile care se adună în ele ar poposi, spre a […]
Un jurnal al despărţirii, precum acest jurnal, se scrie la patru mâini, în transa visului şi mânat de dorul care nu cunoaşte pacea uitării. Un jurnal al despărţirii, precum acest jurnal, creşte din carnea durerii , spre a atinge limpezimea crepusculară a unei elegii. Un jurmal al despărţirii, precum acest […]
Orice poveste stângace precum romanul dragostei noastre începe din gara provincială în care trenurile sunt întâmpinate de cei ce aşteaptă ca din zarea depărtării să se înfiripe siluetele, asemeni unui val de fum al primăverii. Este această gară, precum gara din Focşani, un port din care marile corăbii se îndreaptă […]
Să fie doliul pe care îl resimt şi pe care il traversez doar preludiul propriei mele morţi? Să fie doliul care se aşterne asupra vieţii mele, atâta cât a mai rămas, un interval al trecerii? Să fie doliul de care nu mă mai pot separa, ca de o umbră îngăduitoare […]
De fiecare dată când redeschid şifonierul în care stau, cuminţi şi visătoare, hainele tale, îmi reamintesc de eleganţa ta ca de acel semn prin care fiinţa ta a luminat, până la capăt. De fiecare dată când deschid şifonierul în care stau, cuminţi şi visătoare, aşteptând parcă cel din urmă zbor, […]
Mi se pare că doar acum, în acest jurnal al despărţirii, scrisul meu atinge claritatea calmă şi îndurerată a stilului pe care tu l-ai ales, ca pecete a vieţii tale. Mi se pare că doar acum, în acest jurnal al despărţirii, eliberat de ormanente inutile şi de înflorituri calofile pedante, […]
De ce am ales să scriu doar acum, când tu ai trecut pragul, romanul dragostei noastre? De ce doar moartea ta a înlăturat un zăgaz al discreţiei şi al pudorii, acel zăgaz pe care îl moştenisem, amândoi, dintr-o ereditate a melancoliei şi a suferinţei mute? De ce doar despărţirea a […]
De demult, foarte de demult, pe când şcolarii se îmbrăcau în costumul cu cravată portocalie şi bumbi de ofîţer al pionerilor, de demult, foarte de demult, pe când toţi copii româniei socialiste îşi exersau fericirea în cânturi tricolore, o mamă şi fiul ei poposeau, grăbiţi, în faţa unei şcoli din […]
Şi poate că oroarea de melodramatic pe care o resimt, scriind aceste rânduri, nu este decât un ecou al propriului tău refuz de a îmbrăţişa grandilocvenţa şi gesturile teatrale. Adeseori, privindu-te, vedeam în fiinţa ta o altă fiinţă, aceea a mamei tale: revedeam în tăcerile tale, în retractilitatea ta melancolică, […]
