De demult, foarte de demult, pe când încă se mai ridica casa noastră din Focşani, strada Alexandru Golescu numărul 12, cu largile ei temelii, menite să dureze generaţii, înfiptă în soliditatea burgheză şi provincială la care aspirau ziditorii ei, mă gândeam cum ar fi arătat viaţa mamei dacă anii de […]
De câte ori dimineţile ajung până la mine, ele ajung încărcate de povara liniştii sepulcrale de care viaţa se înconjoară, o dată ce moartea a păşit, dincolo de prag, discretă şi implacabilă. De câte ori dimineţile ajung până la mine, ele ajung încărcate de mireasma dorului ce nu se poate […]
În toate aceste zile în care s-a ţesut jurnalul despărţirii, din materia diafană şi tandră a nostalgiei, sensul propriei mele existenţe s-a conturat, treptat, la fel cum lumina dimineţii obişnuia să pătrundă în intimitatea casei noastre. Iar acest sens este adâncit în durerea de care nu mă mai pot despărţi, […]
Spre a opri uitarea, este nevoie ca această durere a memoriei să continue să existe. Spre a opri uitarea, este nevoie ca această dragoste ce trăieşte din scrumul fericirii trecute să continue să lucească. Spre a opri uitarea, este nevoie ca aceste rânduri să fie scrise, pentru a împiedica golul […]
Octombrie este, de acum înainte, o lună a despărţirilor: mişcarea zilelor sale îşi are ritmul său melancolic, pe care nici o altă lună nu îl mai poate avea. Octombrie este, de acum înainte, o lună a despărţirilor, pentru că în intensitatea ei fragmentată şi dureroasă se află, încifrată, dragostea unei […]
Îndepărtarea de fericirea pierdută este înnegurarea ce apasă asupra sufletului, ca o povară pe care fiecare zi o creşte, până în clipa în care prezenţa ei devine insuportabilă, asemeni unei răni al cărei puroi inundă întreaga fiinţă. Îndepărtarea de fericirea pierdută estompează contururile şi alungă în nefiinţă glasurile ce au […]
Înainte de a fi Focşaniul meu, Focşaniul a fost al mamei mele şi al părinţilor ei. Iar această continuitate îndrăgostită face parte acum din mine, ca şi cum ar fi rămas unica mână cu care o mai pot atinge şi unica voce cu care o mai pot convoca, ca umbră […]
Scriind aceste note din jurnalul despărţirii, le simt de parcă ar fi acele pagini pe care ea însăşi le-a imaginat, ca pe un text ce aşteaptă să fie transcris: toată îndelunga ucenicie a discreţiei şi a devoţiunii este, în fine, topită în cuvinte, toată tăcerea anilor în care truda a […]
Mi-aş dori ca vocea din aceste pagini să nu fie vocea mea,ci să devină, treptat şi diafan, însuşi glasul ei. Mi-aş dori ca imaginea din aceste pagini să nu mai fie chipul meu, încremenit în singurătatea doliului, ci să fie chipul ei, luminat de un soare ce este împăcat cu […]
Există o anume discreţie a fericirii: este acea discreţie care împiedică dezvăluirea abruptă şi cultivă, tenace, simplitatea calmă a sentimentelor. Există o anume discreţie a fericirii: este acea discreţie ce domesticeşte timpul şi dăruieşte celor care o cunosc seninătatea împăcării cu moartea ce va veni. Există o anume discreţie a […]
