Litera stacojie pe care istoria comunistă a înscris-o în trupul părinţilor tăi a fost a fost gravată şi în trupul tău, adânc . Comunismul a crezut, până la capăt, în vinovăţia care nu se stinge niciodată şi în puterea stigmatului care trece de la o generaţie la alta, fişat, atent […]
Aş vrea să scriu, în aceste pagini ale jurnalului meu, despre acea tinereţe care nu te-a părăsit-o, niciodată. Aş vrea să scriu, în aceste pagini ale jurnalului meu, despre acea nerăbdare cu care ai întâmpinat zilele în care puteam reveni pe cărările însemnate de iubire în trecutul nostru. Aş vrea […]
Atunci când încerc sa realcătuiesc chipul tău, ceea ce se naşte, venind pe culoarele timpului, este portretul în care toate anotimpurile vieţii tale se unesc, ca într-un singur anotimp. Nu există, în această cutie muzicală a memoriei mele, un sunet al tinereţii şi un sunet al bătrâneţii tale, ci doar […]
Şi poate că acest jurnal al despărţirii nici nu poate fi întrerupt şi nici nu poate ajunge la capăt, pentru că singurul sens al vieţii biologice ce curge, inert, este să ducă mai departe energia mâinilor ce mişcă claviatura calculatorului. Şi poate că acest jurnal al despărţirii nu poate fi […]
Dragostea nu este cu adevărat dragoste dacă ea nu se revarsă în rodul închipuit de modesta fericire care înconjoară fiecare dintre zile. Dragostea nu este cu adevărat dragoste dacă ea nu adaugă soarelui ce curge peste lume propria ei lumină, diafană şi dureroasă. Dragostea nu este cu adevărat dragoste dacă […]
De câte ori mă opresc în faţa şcolilor pe ale căror culoare paşii tăi au alunecat resimt acelaşi sentiment de intimitate îndrăgostită, de parcă eu însumi aş fi fost, cândva, o umbră pe acest vast ecran hipnotic al timpului lor. De câte ori mă opresc spre a privi zidurile şi […]
“Visul este o a doua viaţă”. Dacă ar fi să aleg cheia prin care acest jurnal al dragostei şi al despărţirii să fie citit, aş alege drumul pe care Gérard de Nerval îl croieşte în “Aurélia”: un drum al visului care se desparte de realitate, un drum al visului care […]
“Dragostea e mai puternică decât moartea”- dacă ar fi să aleg cuvintele cu care să însoţesc acest jurnal al despărţirii, propoziţia lui Villiers de l’Isle Adam din “ Véra” ar fi gravată pe frontispiciul textului. Pentru că nimic nu este mai intens, mai arzător, mai neliniştitor decât acest sentiment că […]
Mi-o închipui pe mama, adeseori, în viaţa ei de dinainte de mine, de parcă aş fi spectatorul solitar al unei săli de cinematograf: în faţa mea, pe ecran, se deapănă destinul ei şi de undeva din acest destin aştept să mă ivesc şi eu, asemeni făpturii de fum ce pluteşte […]
Şi poate că adevărata dragoste rodeşte abia după moarte, ca şi cum tot ceea ce a fost efemer şi frivol în vieţile noastre se duce, alungat de vântul aspru al durerii. Şi poate că adevărata dragoste rodeşte abia după moarte, ca şi cum viaţa care ne-a rămas inainte nu este […]
