Poeme printre frunze căzătoare

zădărnicie

în zadar
îmi pare astăzi
dansul frunzelor
de jar
iarba plânsă
din câmpie,
canadianul trist
arţar

deşi arde
totu-i rece,
sub un cer
cernit suav
sunt al timpului
ce trece
veşnic şi umil
doar sclav

rană-i liniştea
din soare
care curge-n crengi
senin
din adânc de galben
doare
frunza în final
suspin

dor de vis
neîmplinit
îmi răsare-n drumul
greu
pentru gândul meu
cernit
iartă-mi versul
curcubeu!

cine sunt

m-ai întrebat pe vremuri
cine sunt
și n-am știut atunci
să mă explic
ce-ar fi putut să-ți spună-un om
mărunt
care abia creștea
dintr-un nimic?

azi îți răspund
sunt stânca-n munte
din care păsări zbor
spre cer
sunt ghem
sub ploile
mărunte
ce cad din norul
efemer

sunt frunza plămădită-n
soare
și litera dintr-un
cuvânt
sunt veghe umbrei
care moare
pe-o pagină
plecată-n vânt

sunt sluga ce înfruntă
clipa
și luptător născut
înfrânt
sunt privitorul
sunt risipa
sunt frumusețea ta
Pământ!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *