Charlie Despard, scriitorul, intră într un mic bistro parizian unde întâlni un prieten şi compatriot, care lua în linişte prânzul la o masă de lângă fereastră. Se aşeză în faţa lui şi, suspinând uşurat, comandă un absint. Până nu gustă din el, nu scoase nici un cuvânt, ci ascultă cu […]
Casa doamnei Mahler şi lipsa de afecţiune a acestei femei chioare îl impresionară într un mod dureros, deşi nu era prima oară când vedea de aproape sărăcia din Copenhaga. Fu însă surprins aici de marea şi strania nepotrivire dintre curtea dosnică şi acest copil care provenea de acolo şi pe […]
În clipa în care se întinse fu cuprins de o agitaţie teribilă. Simţea că i se întâmplă ceva care îl va marca pentru totdeauna. Nu şi dădea seama în acel moment despre ce era vorba şi nici dacă era bine sau rău. Ca şi cum o puternică lumină albă fusese […]
În secolul XX, instrumentele de tortură continuă să fie rudimentare, chiar dacă li se adaugă, în acelaşi timp, şi o tehnică sofisticată (în majoritatea cazurilor, instrumentele performante au fost fabricate în Statele Unite şi Marea Britanie). În America Latină, în a doua jumătate a secolului, acolo unde funcţionau instructori nord-americani, […]
Uneori, instrumente adiacente au ajutat la succesul torturii electrice: cârligele de prins rufe erau folosite la aplicarea electrozilor pe mameloane, caracterul lor de unealtă casnică fiind pervertit (Langguth, p. 164). Cruzimea era fără limită, precum în cazul unui doctor argentinian (poreclit Mengele) care se folosea de linguriţă într-un fel abominabil: […]
Torţionarul susţine adesea că el nu supliciază, ci pedepseşte, iar pedeapsa este urmarea ordinelor superiorilor; că el execută tot ceea ce i se cere, pentru că acest lucru i-l pretinde meseria. Chiar dacă este detaşat de orice plăcere a torturii, supliciatorul rămâne ceea ce este – un călău. Nu sadic […]
Sunt sau nu sunt martiri victimele torturii (politice) în secolul XX? Nici eroi, nici sfinţi, îi numeşte Tzvetan Todorov. În marea lor majoritate, torţionarii secolului XX sunt (pretins) creştini, ceea ce înseamnă că ideea clasică de martir trebuie rediscutată, întrucât, în puţine cazuri, victimele sunt torturate pentru credinţa lor în […]
Daniel P. Mannix (p. 91) a constatat că sexualizarea torturii (fie direct, prin viol, fie indirect, prin provocarea erotismului torţionarilor, acesta fiind catalizat de întrepătrunderea dintre supliciu şi sadism) are rădăcini în Roma antică, în cadrul carnagiilor de la Colosseum, când luptele gladiatorilor sau masacrul creştinilor defula erotic mulţimea. Pentru […]
Oana-Valentina Suciu în dialog cu Bogdan Călinescu/Nicolas Lecaussin1, director al Institutului de Cercetări Economice şi Fiscale din Paris “După fiecare tragedie, se organizează un “marș silențios”. (…) Vă închipuiți cum se prăpădesc de râs teroriștii” Oana Valentina Suciu (OVS): Un autor pe care îl admirăm amândoi, Jean-François Revel, afirma că […]
Trecuseră vreo doisprezece ani de când nu mi se mai spunea „Micuţa Bijou“ şi mă găseam în staţia de metrou Châtelet la ora de vârf. Mă aflam în mulţimea din culoarul acela nesfârşit, pe covorul rulant. O femeie purta un mantou galben. Culoarea mantoului îmi atrăsese atenţia şi o vedeam […]
