Dacă sunt într-o mulţime, uit, de regulă, că mă aflu între oameni şi mă simt cumplit de singur. Îmi aduc aminte cum de curând, la un spectacol cu Don Juan, am trăit această stare şi în timp ce se cânta, rămăsesem cu ochii ţintă spre un punct oarecare. Astfel am rămas şi după ce cortina căzuse de mult.
Abia după ce muzica a reînceput m-am trezit din această stare şi am constatat cum cei din jurul meu se uită ciudat la mine. O, sigur că în aceste momente fantezia îmi joacă o festă şi atunci mă gândesc în primul rând la trecut sau la viitor.
Acea stare se manifestă la mine în două feluri: pe de o parte, sunt stăpânit de ea, când capul meu parcă arde, pulsul se accelerează, pe scurt, mă apucă o febră fantastică. Pe de altă parte, pot rămâne şi foarte calm, dar inima bate în mod perceptibil.
Numesc această stare Melancolie, dar nu ştiu dacă am dreptate. Deoarece în aceste stări repetate mi se nasc mii de planuri…
Iacob Negruzzi, Jurnal, traducere din germană de Horst Fassel, note de Dan Mănucă şi Horst Fassel, prefaţă de Dan Mănucă, ediţie necenzurată, Iaşi, Editura Muzeelor Literare, 2014
