Rugul desprins

Asta ne-ar mai trebui:

O inimă de piatră ascultată

cu un stetoscop de lemn

 

Vine noaptea ca întunericul

în parabolele cu orbi

spaimele noastre dorm pe rînd

să nu se stingă focul

pînă la vizita medicală

 

dimineața  spaimele noastre

ne macină cafeaua

ne așteaptă cu ziarul citit

cu un plus de paloare

 

Dezbrăcat de veșminte

îmbrăcat în cămăși de hîrtie

de unică folosință

trec prin tunelul dintre

a pleca și a reveni

 

Pe masa de operație un corp

omenesc

despărțit în silabe

“ne alcătuiesc particule

fără identitate”

spun doctorii

ca și cum ceea ce sîntem

ar fi  putut fi altceva:

un rug desprins

un anestezic vărsat

din greșeală

peste tot ce am scris

 

 

 

Un comentariu

  1. Fantastic! Ma intreb daca este scrisa recent sau in era ante-corona….

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *