Tăietura
Ochii Lodovicăi Pâlpâie în memorie . Copila atinge Placenta de lut. Cad litere Ca niște hoaspe . Un gong răcoros, Înflorit, Un gong matern. Tăietură în limbaj. Mijlocim cu toții Aceeași tăietură.
Articles by: Ana Pop Sîrbu
O femeie într-un cărucior cu rotile îngână minimalismul
E o zi știută pe de rost . Exilații-s necunoscuți. Țara-i un puf de păpădie. Paginile goale ale Istoriei Se ascund. Marea Neagră e încă un copil nedorit. Zidurile de dincolo Și de dincoace Acoperă aceiași nori. Cât de simplu vorbim De inima lor. Butoaie taciturne Sun retezate în adânc. […]
Autumnală
Și viperele contemplă toamna. Sunt magnetice, silențioase. În zori, trupul meu pare Că e-n asfințit. Câtă moarte E-n gâtul ulciorului Zdrobit din întâmplare. Culeg cioburile Ca pe-un adverb spart. Le-nchid în preajma izvorului. Soarele lăcrimează. Din șapte -n șapte ani, Toamna îmi curăță vorbele de cenușă. Colinele din mine seamănă […]
Peisaj marin
Meduzele sunt nesătule. Se zbat , sclipesc printre cianuri , Semizei și prăpăstii. La ce bun , că se-ntind apoi la soare Cu gândul la sânge și gardieni . Visează experiențe Și chiar flacăra lor, a regilor. Pictează lupi pe mahonul Din fundul mărilor. Tălmăcesc inimi Și apoi le revendică. […]
Solstițiu
Bătrânețea E-o plăcere Bine strunită. Trecătorule , Ești vrednic să fii prins În acest solstițiu Prost inspirat. Soarele cade pe el. Dimineața lustruiește Lumea dispărută. Puful florilor Se-ncuie în arțar. Cărțile complice Nu se mai scriu. Verdele adoarme Pe galbenul învechit, Inimile prăfuite Se-ntind la alt Soare.
Antipoem 2
Poezia Și propria ei depărtare. Aluneci În lumina de august. Ar trebui Să-ți alegi alți pași. Te-mpotmolești În poveste , Ca-ntr-un joc, Ca -ntr-o nuvelă de Cehov. Asculți Fluidele stanțe…
Antipoem
Marea , oceanul , laguna . Nimic despre noi . Se schimbă spațiu În spirale mărunte. Ne îngropăm minuțios În timpul celuilalt. Marea pare tot mai departe. Doar urmele de nisip ale îngerilor. Și acolo , pe țărm , Amintirea mea. Un bust ce lunecă dincolo. Se-afundă adânc Ca într-un […]
Adiere
Nașterea ținea în mâini norii . Povestea urca până la ei . Un vânt neștiutor străbătea porii , Povara era șoptită de zei. Izvorul din noi rătăcea în amurg . Carafe de cuvinte tăceau într-o inimă. Acum , închipuirile se uzurpă și curg Într-un zadarnic pergament , într-o netedă rimă. […]
In memoriam
Copilă , înger să nu mori , Ondin ,poetul te așteaptă . Hăitașul se trezește-n zori . Veneră-ntr-un ocean, o treaptă. ”Iubită, dulce , o , mă lasă ” . Închipuire , înger , ceață . Adoarme-mă-n aceeași casă , Un cer , o stea pe-a noastră față.
Poetul (varianta 3)
El e poetul. Necitit de mulțime . Își lipește auzul De vocea ei, De drumul lung Tras de care cu boi. Poetul, Între semne Și veac. Nu-și astupă urechile , Căci cuvintele vin De sub tălpile pământului . Calcă spre El. Cele de ieri Sunt și cele de azi. Metalice, […]
Ultimele articole
La mulți ani, Ana Pop Sîrbu!
Călătoriile de altădată
Remember: un eveniment editorial
Ungurii și insectele
„Atenție!” (nu se filmează…)
Info: Ernst Junger – Cartea ceasului de nisip
Ar trebui să ne liniștească aceasta?
Nedespărțire
Expoziția „Colecții ale opoziției culturale”: 14 decembrie 2018-14 ianuarie 2019, la Universitatea din București, Facultatea de Istorie
Interviu IOANA PÂRVULESCU: Rugăciunea este un fel de limbă primordială, poate limba adamică
Tatãl şi fiul în Harap Alb
Dumnică (Bunavestire)
Citește! Te rog, citește! (1)
