Iarna s-a dus . Pădurea se-ncovoaie. Femeia și mestecenii Au glasuri asemănătoare. Rătăcesc sub același cer , Neîndrăznind Să ridice privirea. În zilele de primăvară, Femeia ascultă Zgomotul tânăr din jur. Amiaza scânteiază, Ploaia îi spală trecutul. Pasul rar. Privirea -mpietrită. Niciun mesager […]
Coboram trepte. Soarele mă însoțea. Îmi eram martoră. Un vânt m-a luat pe sus. Am ajuns la un râu părăsit. La capătul serii Umblau fecioare. Ce zarvă făceau ! Am ajuns La o margine de zariște. Unii aranjau arme, Alții, ca […]
De la gară spre casă trebuia să treacă pe un ștrec. Încă nu se lăsase amurgul. Printre pietrele triunghiulare și aspre , ici colo, văzu câte-un firicel de troscoțel și chiar cimbru sălbatic. Acesta părea galben – strălucitor. Poate el aducea a mirosul înțepător de camfor. Șinele de tren erau […]
Ne strecurăm Unii după alții Printre strigătele mărunte Săpate în malul apei. Ah, Filomela , Parcă ne-am mai întâlnit Cândva ! Tăcerea ta Era chiar un Poem Curățat de ploi. Acum , te văd subțirică Și tunetele îți acoperă frumusețea. Ce ne-am mai plimba noi Pe Gange … Puțină primejdie […]
De ce ai sta lângă turnul Ce desparte vântul de vis , Întunericul scund De culoarea secretă a rotației ? Doar Ulisse cu tăișul firidei Se-apropie de țărm . Erai tânără, Ocrotită de clipă. Mușcai tăios din întâmplări. Își plăcea sudoarea retoricii Când te-nveleai în purpură. Niciun […]
Pe piatra aspră Stă albul și negrul Și alte profeții. Poetul se uită la Cer Ca la un oblon strâmt . Singur trece râul. Hoinar nu e. Vine furtuna Și trage oblonul. Dar nu-l fură fantasme. În spate are o raniță Plină de ierburi. E […]
Ochii Lodovicăi Pâlpâie în memorie . Copila atinge Placenta de lut. Cad litere Ca niște hoaspe . Un gong răcoros, Înflorit, Un gong matern. Tăietură în limbaj. Mijlocim cu toții Aceeași tăietură.
E o zi știută pe de rost . Exilații-s necunoscuți. Țara-i un puf de păpădie. Paginile goale ale Istoriei Se ascund. Marea Neagră e încă un copil nedorit. Zidurile de dincolo Și de dincoace Acoperă aceiași nori. Cât de simplu vorbim De inima lor. Butoaie taciturne Sun retezate în adânc. […]
Și viperele contemplă toamna. Sunt magnetice, silențioase. În zori, trupul meu pare Că e-n asfințit. Câtă moarte E-n gâtul ulciorului Zdrobit din întâmplare. Culeg cioburile Ca pe-un adverb spart. Le-nchid în preajma izvorului. Soarele lăcrimează. Din șapte -n șapte ani, Toamna îmi curăță vorbele de cenușă. Colinele din mine seamănă […]
Meduzele sunt nesătule. Se zbat , sclipesc printre cianuri , Semizei și prăpăstii. La ce bun , că se-ntind apoi la soare Cu gândul la sânge și gardieni . Visează experiențe Și chiar flacăra lor, a regilor. Pictează lupi pe mahonul Din fundul mărilor. Tălmăcesc inimi Și apoi le revendică. […]
