O stivă de versuri Stau pe pământ, Sfârtecând numele poeților. Litrele se strecoară. Au venele ca drojdia durerii , Topesc poveștile spuse , Învăluie aproapele , Ard în propriile imagini Până ce scribul însuși Se transformă într-un poem târziu. Apoi literele devin mioape , Aripile lor se agață de noi […]
Poeții sunt arțarii, primăvara. La răsărit de soare devin iarbă , ploi , vânt. Își împart inimile în manuscrise . Focul de pe câmpii , carafele cu vin, Zumzetul albinelor îi apropie. În după-amiezile devorate de șoapte Dau mâna cu ei. Din când în când , O voce bătrână alunecă […]
Amurgul , din alb, e atât de albastru, Încât pe la miezul nopții Îl vezi violet. E priveliștea ce înaintează Spre centrul închipuirii , Fără contur, Ca ficțiunea. Un cerc ce te strânge Precum omida ce urcă pe trunchi. Și , deodată povestea se scrie. Alba hârtie devine rigoare […]
A trecut ziua Cum trec umbrele Pe o piatră goală. Ziua de mâine Îmi bate-n oblon . Se lipește de trupul meu Ca lutul. Ca o vorbă dulce Va fi ziua de mâine . O altă zi decolorată Șlefui-voi. Stau cu umărul lipit De toate bătăliile. Ridic ochii Să prind […]
O punte zvâcnind la pașii mei , Ambra vieții din mine , la fel. Rămân în privirea de la treizeci de ani. Întunericul se retrage Sânii mi s-ar lipi de alt trup, De poemul ce nu se mai termină , De cercul chiliei Unde picură tinerețea , Unde frazele nu […]
Iarna s-a dus . Pădurea se-ncovoaie. Femeia și mestecenii Au glasuri asemănătoare. Rătăcesc sub același cer , Neîndrăznind Să ridice privirea. În zilele de primăvară, Femeia ascultă Zgomotul tânăr din jur. Amiaza scânteiază, Ploaia îi spală trecutul. Pasul rar. Privirea -mpietrită. Niciun mesager […]
Coboram trepte. Soarele mă însoțea. Îmi eram martoră. Un vânt m-a luat pe sus. Am ajuns la un râu părăsit. La capătul serii Umblau fecioare. Ce zarvă făceau ! Am ajuns La o margine de zariște. Unii aranjau arme, Alții, ca […]
De la gară spre casă trebuia să treacă pe un ștrec. Încă nu se lăsase amurgul. Printre pietrele triunghiulare și aspre , ici colo, văzu câte-un firicel de troscoțel și chiar cimbru sălbatic. Acesta părea galben – strălucitor. Poate el aducea a mirosul înțepător de camfor. Șinele de tren erau […]
Ne strecurăm Unii după alții Printre strigătele mărunte Săpate în malul apei. Ah, Filomela , Parcă ne-am mai întâlnit Cândva ! Tăcerea ta Era chiar un Poem Curățat de ploi. Acum , te văd subțirică Și tunetele îți acoperă frumusețea. Ce ne-am mai plimba noi Pe Gange … Puțină primejdie […]
De ce ai sta lângă turnul Ce desparte vântul de vis , Întunericul scund De culoarea secretă a rotației ? Doar Ulisse cu tăișul firidei Se-apropie de țărm . Erai tânără, Ocrotită de clipă. Mușcai tăios din întâmplări. Își plăcea sudoarea retoricii Când te-nveleai în purpură. Niciun […]
