Există o birocraţie a suferinţei de care oamenii orbi se servesc ca de o proteză, spre a-şi ascunde infirmitatea absenţei iubirii. Există o birocraţie a suferinţei de care oamenii amnezici se sprijină, ca de o cârjă menită să acompanieze acest mers de automate spre nicăieri. Există o birocraţie a suferinţei […]
(dintr-o colecție de povestiri pornind de la Vechiul Testament) Trenul prinsese viteză. Bărbatul își găsise locul în vagon după o lungă căutare. I se părea ciudat că numerele încep de la 1, merg până la 12, apoi continuă în sens invers de la 85. Pe bancheta din fața lui […]
Am hotărât, scriind împreună acest roman al dragostei noastre , să suspendăm, în marginile paginilor sale, moartea, ca şi cum biologia absurdă ar fi alungată de vântul marin ce porneşte din larg. Am hotărât, scriind împreună acest roman al dragostei noastre, să îmbrăţişăm, până la capăt, disperaţi şi tandri, prezentul […]
Scriind aceste note răzleţe şi visătoare,le privesc ca pe fragmentele rătăcite ale unei vieţi care a fost, ca pe semnele pe care mi le trimite un trecut ce îndepărtează de mine, cu fiecare zi, dar mă absoarbe, în acelaşi timp, cu energia unui vârtej căruia nu îi poţi rezista. Fiinţă […]
Editată într-un singur volum masiv, “ Istoria” lui Mihai Zamfir (editura Polirom, 2021) îşi dezvăluie proporţiile monumentale. Exerciţiul de recitire al lui Mihai Zamfir reuneşte, în cadrul aceluiaşi text, vocile plurale care alcătuiesc personalitatea polifonică a autorului: stilisticianul, istoricul literar, prozatorul şi moralistul. Stilisticianul aduce în “ Istorie” rafinamentul analizei […]
Ce straniu este acest echilibru pe care singurătatea îndurerată îl naşte în viaţa mea, ce straniu este acest balans între zi şi noapte, ce straniu acest culoar ce mă absoarbe, îndepărtându-mă de cei din jurul meu, ce straniu este acest chip, care pare al meu şi care mă interpelează, nocturn, […]
– Mie, acum, mi-ar trebui un cal! – Un cal? Ce să faci tu cu calul la Toronto? – Ce mi-ar plăcea să am un cal! Nu aici. Acolo! L-aş lăsa în grija cuiva, habar n-am cine ar putea fi acest “cuiva” că pe deal nu prea mai e nimeni, […]
De ce am ales, împreună, mişcătoarea disciplină a fragmentelor adunate în textul acestui jurnal? De ce am ales, împreună, gramatica muzicală a amintirilor, abandonând rigoarea cronologiei, spre a ne lăsa în voia unei unduiri ce pare că nu are sfârşit? De ce veştmintele în care ne îmbrăcăm, ca în costumele […]
Şi poate că toate rândurile acestui jurnal al despărţirii nu sunt decât conversaţia pe care mi-aş fi dorit să o purtăm, împreună, în acea vineri care ne-a fost dat să fie cea din urmă. Este vineri, acum, iar o altă dimineaţă se înalţă, verticală, mută şi absurdă, semn al unui […]
Știu că ne trezeam de dimineață, pe la ora cinci. Mă pregăteam rapid și îi așteptam pe ai mei să-șitermine treburile. Bagajul meu era deja făcut de ei, căci la vârsta aia nu prea știam cum se pun hainele într-o geantă. Nici acum nu știu exact, dar cumva îmi iese. […]
