Bat clopotele și în ecoul dangătelor e o liniște profundă. Sculptează în zgomotele zilei dându-le formă. Tăcerea e plinul, iar sunetul e golul, tăcerea e călăuza lumilor nevăzute, venită la ceas de seară. Bat clopotele iar ecoul e o poartă de culoare indigo. Aerul e rarefiat la fel ca pe […]
Toate visele dorm. Și eu bat la uşi care se deschid singure. Sunt musafirul unei case tăcute, invitatul unei petreceri mute. Strig după mine, dar ecoul nu bate în tapetul lipit de ziduri albe. Toate visele dorm, şi eu merg către un balansoar, în miezul unei nopţi al cărei […]
Apărut în deja binecunoscuta colecţie „Biblioteca de proză contemporană”, din ce în ce mai vizibilă pe piaţa de carte, romanul Simonei Preda („Cabinetul albastru”, prefaţă de Cristina Bogdan, Editura Litera, 2021) este, în fapt, unul de debut. Pretextul narativ, în aparenţă destul de facil, este acela al confesiunii derulate în […]
Revelaţia teatrului lui Cehov este revelaţia cuvântului care se pierde în tăcere. Dincolo de replici, dincolo de personaje, dincolo de înşelătorul realism al pieselor sale se află acel nivel al indicibilului ce nu mai poate fi redus la logica dramaturgiei tradiţionale. Fără emfază, fără fervoare revoluţionară, fără exclamaţii profetice Cehov […]
Deși în general sunt un om sănătos, încerc să-mi dau seama de ce am atâtea dureri de cap. Le am din copilărie și-mi amintesc că din grădiniță luam nurofen cu o pipetă, țin minte gustul puțin amărui dar plăcut, micile înțepături pe care le simțeam în esofag, privirea îngrijorată a […]
De demult, atât de demult, plaja lacului Siutghiol era portativul pe care o mamă şi copilul ei desenau cheia naivă a fericirii: era cea din urmă dimineaţă a vacanţei şi jocul lor se închipuia în marginea undelor mişcate de vânt. O simplitate duioasă umplea cerul, de parcă toate culorile seninătăţii […]
Literatura lui Cehov nu are nimic tezist, didactic sau propagandistic. Ea nu are ca ambiţie comunicarea unui mesaj destinat să emancipeze omenirea , după cum nu conţine elementele menite să îndrume conduita semenilor ei. Literatura lui Cehov îmbrăţişează omenescul cu întreaga sa fragilă complexitate. Ironică sau melancolică, scriitura sa are […]
Îmi închipui că te ating printre norii negri şi ceaţa densă. Tu rămâi nemişcat, cu capul în jos, părul tău răspunde la suflul vântului puternic. Nu spui nimic. Eu am să-ţi spun că tăcerea e de plumb, Chiar şi aici în troposferă, unde sunetul avioanelor e mut, Unde ele lasă […]
Şi poate că este un semn că fotografia în care întreaga ta graţie neatinsă de timp se păstrează, ca într-o fragilă cutie muzicală, este aceea înfăţişându-te ca profesoară la catedră, în clasa ta: nimic ostentativ, nimic excesiv, nimic trucat în fericirea senină şi severă care emană de pe chipul tău. […]
Viaţa lui Cehov este un roman al formării intelectuale. Şi poate că nici un alt scriitor rus nu a fost marcat de o mai puternică ambiţie de a se construi pe sine ca fiinţă autonomă, definită prin demnitate intelectuală şi onestitate etică. Nepotul de iobagi, fiul unui părinte falit şi […]
