Ultima operă a lui Puccini, Turandot e mai altfel decât celelalte și pentru că însuși compozitorul și-a propus să reflecte o anumită modernitate specifică secolului XX. Premiera a avut loc în 1926, imediat după moartea lui Giacomo; opera a fost finalizată de către discipolul său Franco Alfano, compozitorul nereușind să […]
Afirmam cu o trecută ocazie duminicală că Mozart este ceea ce am putea numi fără nici o eroarea sau exagerare anima omnis, adică sufletul, spiritul total, a toate cuprinzător și vădit ca atare în compoziție; omniac deci. Mozart redă inegalabil frământările juvenile ale viitorului bărbat; neînțelegător tânărul Cherubino cu propriile-i […]
Nefiind nici psiholog, nici muzicolog, încerc să fac doar o observație cu totul „laică”: în operele cu un tragism cutremurător prin pasiunile debordante duse la extremă și deznodământ fatal, există întotdeauna un intermezzo, entracte de un lirism amuțitor pentru cel care ascultă; contrar celor auzite înainte și celor ce vor […]
Nu o dată supărările celor „mari”, motivate sau nu, pot provoca schimbări în muzică, în planul celei liturgice de exemplu; furia falicului englez Henric VIII îndreptată împotriva Vaticanului, a dus la înlocuirea limbii latine cu engleza și, implicit la nașterea Bisericii Anglicane cu întâistătător laic, adică regele. Pe continent frământările […]
Adesea o capodoperă cinematografică își datorează statutul și fondului muzical care o însoțește; cu toate acestea se întâmplă și erori precum în cazul premiatei cu Palme d’or și Oscar (pentru cea mai bună imagine) producții The Mission (1986, cu Jeremy Irons și Robert de Niro), despre care atât melomanii […]
Marile adevăruri clasice sunt … clasice pentru că depășesc timpul; iar când e vorba de sentimente totul e cum a fost, ediție ne varietur. Aserțiunea lui Catullus odi et amo (urăsc și iubesc) sau invers, o regăsim exprimată muzical în geniala Cavalleria rusticana a lui Mascagni, despre care am mai […]
Varianta în italiană a operei lui Christoph Willibald Gluck, adică Orfeo ed Euridice a avut premiera la Viena, pentru ca, mutându-se la Paris compozitorul să o reia în franceză (Orphée et Eurydice); comentarii inutile au existat referitor la dorința lui Gluck de a reînvia simplitatea începuturilor operei (vezi Orfeo a […]
Când eram mică am vrut să fiu, pe rând, nevasta lui Bobby Ewing, iubita lui Zorro, Monica din “La Medeleni”, Sailor Moon și unul dintre Cireșarii lui Chiriță. Când m-am făcut (mai) mare, mi-am dorit să ajung, în ordine cronologică: belgiancă, spaniolă și americancă. Am rămas româncă! Între timp, însă, […]
Geniul puccinian a demonstrat că în marea muzică și o prefăcătorie cu scop patrimonial vizând schimbarea unui testament, poate fi redată într-o arie cutremurătoare prin lirism; se întâmplă în singura operă comică a lui Puccini, într-un act, în Gianni Schicchi, partea a treia din Il Trittico; Lauretta imploră atât de […]
Nu cred că există operă de Haendel în care cel puțin o arie să nu fi ajuns la fel de celebră în timp, adică până azi, precum cele mozartiene sau verdiene mai târziu. Din Rinaldo aria având titlul de mai sus, este interpretată neîncetat de cei mai mari și cele […]
