MUSICA PURITAS DOMINICA ( Il catalogo… , Non so piu…, La ci darem la mano)

Afirmam cu o trecută ocazie duminicală că Mozart este ceea ce am putea numi fără nici o eroarea sau exagerare anima omnis, adică sufletul, spiritul total, a toate cuprinzător și vădit ca atare în compoziție; omniac deci. Mozart redă inegalabil frământările juvenile ale viitorului bărbat; neînțelegător tânărul Cherubino cu propriile-i trăiri contradictorii atunci când e în preajma frumosului feminin adult; precum Regina nopții în Flautul, Cherubino în Nozze di Figaro are două arii esențiale și inconfundabile; mai multe nici nu erau necesare. În Don Giovanni ipostaza e cea a bărbatului fatal, vrăjitor total, foarte conștient de ceea ce dorește, adică pe cine dorește, de un lirism de nerefuzat, desigur  până nu intervine cineva neprevăzut; e remarcabil duetul în primul rând prin modul în care inclusiv muzical Giovanni o „conduce” pe Zerlina; rafinament suprem, orice am crede. În fine, ipostaza contabilului ușor ticălos, Leporello, absolut necesar însă pentru a avea o imagine și cronologie clară a cuceririlor; pe de altă parte, nefiind politician, Don Giovanni nu are de ce să se teamă de vreo acuză de hărțuire; îi  vine însă de hac il vecchio infatuato.  Dar în toate ipostazele  în fapt e Amadeus Supremus căruia nu îi rezistăm nici după atâta timp, fie el adolescent, fie bărbat cuceritor, fie ordonator al catalogului cu mii de iubite.

Deci: Cherubino: întâi contratenorul coreean Kangmin Justin Kim, apoi Isabel Leonard; duetul, cu Elina Garanča și Dmitri Hvorostovsky (cel care „trăiește în sufletele noastre”), iar Leporello  e uruguaianul Erwin Schrott într-o montare mirifică la Salzburg, chinuind-o pe Dorotheea Röschmann.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *