cu foc, sau mai liber cu pasiune, presupune o interpretare instrumentală cu energie intensă, o adevărată înflăcărare, o energie debordantă. Cel mai adesea asocierea se face cu allegro rezultând allegro con fuoco. Ceea ce se poate observa însă e o anumită diferențiere de ritm între interpretările orchestrale și cele solistice. […]

termen muzical italian tradus prin puțin larg sau ușor mai lent, se situează între largo și andante. În general tinde către calm, liniștire. În compozițiile de dimensiuni generoase (simfonii, concerte pentru instrument și orchestră) larghetto definește de regulă partea a doua căreia i-am putea spune cea  liniștitoare. După cum vom […]

cu etimologie necunoscută în opinia celor mai mulți, presupune mai multe piese reunite într-un format de proporții. Originea este una coregrafică, în perioada preclasică suita fiind un ciclu de dansuri de Curte tributare însă jocului popular. În plan muzical suita atinge apogeul prin Bach și Haendel, originea populară nemaifiind depistabilă. […]

(cu pluralul concerti grossi) tradus din italiană ca fiind concertul mare, e o creație a barocului din secolul XVII; se caracterizează prin îmbinarea grupurilor muzicale de dimensiuni diferite și anume: concertino, două viori, un violoncel plus clavecin sau orgă alături de ripieno (sau tutti) adică orchestra mare. Alessandro Stradella a […]

în marile opere nu este neapărat locul  marii fericiri. Dimpotrivă… Finalul din Traviata evocă Parigi mai mult de domeniul trecutului ce nu poate reveni în fapt. În Boema lui Puccini (cea a lui Leoncavallo, admirabilă dar eclipsată din start de cea pucciniană) atmosfera pariziană e evocată în Cartierul  Latin, singurul […]

în marea operă este invocată firesc în funcție de situație. O, Patria mia, e implorarea  prin care Aida se gândește la locurile natale; dar și Verdi doritor să-și vadă Patria unită. Aceeași nostalgie în duetul fiică-tată: rivedrai le foreste balsamate. O invocare majestuoasă în capodopera lui Erkel Ferencz Bánk bán, […]

acasă, în ținuturile natale, sau stăpânite, e în general un motiv de bucurie, chiar de fericire. Nu și în marile opere. Dimpotrivă …  Mozartianul Mitridate, regele Pontului, revine acasă înfrânt  de romani și dă peste o serie de încurcături familiale, astfel că finalul e trist. Otello (verdianul, căci avem și […]

zis de unii instrumentul rege, își are rolul esențial în marea orchestră dar și în arii de operă. Nu are nici o legătură „tehnică” cu oboiul în ciuda unor opinii. În fapt originea nu e clară. Germanul Johan Christoph Denner a fabricat primul clarinet la începutul secolului XVIII, pentru ca […]

sau camerata (din it.) este o formațiune muzicală formată din instrumentiști, între 15 și 40, uneori mai puțini, dar poate fi și corală. Cel mai adesea e lipsită de dirijor atunci când formatul e redus numeric. S-a dezvoltat de la baroc la modern, cele mai reprezentative compoziții pentru camerata provenind […]

dintr-o sau într-o presupusă lume „de dincolo” pot fi atribuite zeităților sau unei persoane decedate. Orfeu al lui Monteverdi (LʹOrfeo, favola in musica) primește mesajele necesare întâi de la Caron, firesc pentru a trece „dincolo” și a-l întâlni pe Pluton. Apare însă și Apollo. La Gluck în Orphée et Eurydice […]