Unul dintre personajele cele mai imunde din literatura universală, transferat ca atare și în muzica de operă este neîndoielnic Faust; căci ce poate fi mai respingător decât ca, ajuns la senectute, să te vinzi Diavolului numai pentru a te cuibări într-un trup tânăr infestându-l însă cu gândirea senilă, îmbătrânită în […]
Din motive „folclorice” probabil, celebra arie a lui Don Giovanni este cunoscută mai ales cu titlul „Aria șampaniei”, cu totul nemotivat pentru că vino rămâne ceea ce este, iar la vremea când Lorenzo scria textul viitoarei capodopere, șampania încă nu era nici pe departe o băutură (re)cunoscută; dimpotrivă, fenomenul se […]
Cert în două sfere ale umanului nu există prietenie: în politică și în iubire; ca să nu infestăm duminica, prima o las de o parte citându-l doar pe un cunoscător(T. Maiorescu): „în politică nu există prieteni ci doar amici politici”. Trecând la a doua, cred că proba cea mai elocventă […]
Până la urmă e absolut indiferent în cazul semenilor noștri în ce sau mai ales în Cine cred, iar asta pentru că sacrul e unul cum spunea și scria Pico della Mirandola în consecință De Uno, traductibil mai curând prin „despre Unic” decât despre „Unu”; dar asta e o altă […]
Singurul aspect pe care doresc să-l subliniez cu această ocazie este că marile lucrări aparținând lumii imperiale au un pronunțat caracter propagandistic de la Roma încoace; fie că e vorba de arhitectură, de sculptură, de literatură și alte forme estetice, totul converge spre exprimarea grandorii, uneori mai vădit, alteori mai […]
Muzical, în principiu și pe extreme, se poate trece în lumea de dincolo fie mozartian prin Requiem, cu speranța generală însă a iertării păcatelor și a obținerii strălucirii eterne, lux perpetua luceat…, fie precum în finalul operei lui Gounod; aici însă apare problema viziunii regizorale (vorbim de cele motivate, nu […]
Spune o vorbă din bătrâni că „nu te bați cu Dumnezeu”; și totuși există (capod)opere în care grandoarea provine tocmai din patima personajului gata să înfrunte Divinitatea; o dovadă din nou că muzica își are momentele supraumane. În această situație se află „băieții răi”, cei cu adevărat îndrăgostiți; pilde supreme […]
e se întâmplă când un tânăr dornic de parvenire confundă intenționat planurile, ne-o demonstrează Radames; e evident că și cu sclava Aida și cu prințesa moștenitoare Amneris nu se poate; atâta doar că suprema suferință îi va reveni fiicei faraonului, Verdi știind foarte bine că iubirea adevărată nu ține seama […]
Că pot exista și trinități terestre perfecte o aflăm din punerea în scenă a capodoperei lui Ceaikovski la Metropolitan Opera din NewYork; nu cred că sunt singurul care vede perfecțiunea în relația Ceaikovski – Netrebko (Tatiana) – Gergiev (conducerea muzicală). Momentul culminant îl constituie fără îndoială „aria scrisorii”, o dovadă […]
În cursul unei plimbări prin Viena, trecând pe lângă clădirea centrală a Universității politehnice, o placă inscripționată (inițial era încastrată în paviment) ne atrage atenția că suntem lângă (sau, cine știe, poate chiar deasupra…) fosta groapă comună în care a fost înhumat Antonio Vivaldi. A urmat Mozart într-o altă comună, […]
