Marile adevăruri clasice sunt … clasice pentru că depășesc timpul; iar când e vorba de sentimente totul e cum a fost, ediție ne varietur. Aserțiunea lui Catullus odi et amo (urăsc și iubesc) sau invers, o regăsim exprimată muzical în geniala Cavalleria rusticana a lui Mascagni, despre care am mai […]
Varianta în italiană a operei lui Christoph Willibald Gluck, adică Orfeo ed Euridice a avut premiera la Viena, pentru ca, mutându-se la Paris compozitorul să o reia în franceză (Orphée et Eurydice); comentarii inutile au existat referitor la dorința lui Gluck de a reînvia simplitatea începuturilor operei (vezi Orfeo a […]
Când eram mică am vrut să fiu, pe rând, nevasta lui Bobby Ewing, iubita lui Zorro, Monica din “La Medeleni”, Sailor Moon și unul dintre Cireșarii lui Chiriță. Când m-am făcut (mai) mare, mi-am dorit să ajung, în ordine cronologică: belgiancă, spaniolă și americancă. Am rămas româncă! Între timp, însă, […]
Geniul puccinian a demonstrat că în marea muzică și o prefăcătorie cu scop patrimonial vizând schimbarea unui testament, poate fi redată într-o arie cutremurătoare prin lirism; se întâmplă în singura operă comică a lui Puccini, într-un act, în Gianni Schicchi, partea a treia din Il Trittico; Lauretta imploră atât de […]
Nu cred că există operă de Haendel în care cel puțin o arie să nu fi ajuns la fel de celebră în timp, adică până azi, precum cele mozartiene sau verdiene mai târziu. Din Rinaldo aria având titlul de mai sus, este interpretată neîncetat de cei mai mari și cele […]
Până și modul în care s-au format popoarele neolatine îl putem afla în operă; e cazul relației dintre Norma, druidă, preoteasă adică, fiica Druidului Șef Oroveso al galilor, apreciată de popor pentru castitatea ei și Pollione, proconsulul roman al Galiei, deci reprezentantul trupelor de ocupație; ca toți barbarii și galii […]
Pe Arrigo Boito îl asociem aproape întotdeauna cu Giuseppe Verdi și desigur nu pentru conflictul dintre ei, ci pentru excepționalele librete la Simon Boccanegra (după al lui Piave), Otello, Falstaff redactate după împăcarea dintre cei doi. Trebuie subliniat însă faptul că și Boito are un loc cu totul aparte în […]
Cât a fost Mozart de tributar masoneriei, în afara unor împrumuturi pecuniare, nu e nicidecum relevant, mai ales că geniul nu are nimic cu vreo ideologie, vădită sau absconsă. Cum și-a achitat unele datorii iarăși nu are importanță cu atât mai mult cu cât comenzile, prin intermediul lui Emanuel Schikaneder, […]
Parcurgând Memoriile lui Lorenzo Da Ponte, aflăm că la vremea lui și a lui Mozart, în timpul uverturii – invers decât crede estetica modernă, pe drept însă, că e momentul despărțirii de realitatea înconjurătoare – spectatorii căutau să se acomodeze „atacând” coșulețul cu merinde, fapt care putea continua și în […]
Nu a fost de la bun început un imn asociat unui moment fotbalistic – așa cum e acum perceput. ”Certificatul de naștere” indică 1945 ca an de origine: e o bucată din actul secund al unui musical – ”Carousel”. Abia peste aproape două decenii – în 1963 mai precis – […]
