Pe Arrigo Boito îl asociem aproape întotdeauna cu Giuseppe Verdi și desigur nu pentru conflictul dintre ei, ci pentru excepționalele librete la Simon Boccanegra (după al lui Piave), Otello, Falstaff redactate după împăcarea dintre cei doi. Trebuie subliniat însă faptul că și Boito are un loc cu totul aparte în […]

Cât a fost Mozart de tributar masoneriei, în afara unor împrumuturi pecuniare, nu e nicidecum  relevant, mai ales că geniul nu are nimic cu vreo ideologie, vădită sau absconsă. Cum și-a achitat unele datorii iarăși nu are importanță cu atât mai mult cu cât comenzile, prin intermediul lui Emanuel Schikaneder, […]

Parcurgând Memoriile lui Lorenzo Da Ponte, aflăm că la vremea lui și a lui Mozart, în timpul uverturii – invers decât crede estetica modernă, pe drept însă, că e momentul despărțirii de realitatea înconjurătoare  – spectatorii căutau să se acomodeze „atacând” coșulețul cu merinde, fapt care putea continua și în […]

Făcând o audiție consecutivă fie și din motive cronologice, firești în fapt, constatăm încă o dată stupiditatea teoriei despre un presupus  progres al artei în timp; obsesia umanității despre progres merge până la hotarul explicabilului, după care, cum spune Blaga la noi „restul e ursită”;  e limpede că singurul criteriu […]

Despre sensibilitatea ieșită din comun a lui Ceaikovski am scris odinioară prezentând „aria scrisorii” în interpretarea Annei Netrebko; la o analiză mai atentă nu putem să nu observăm că geniile muzicale creatoare oscilează între sensibilitatea (excesivă pentru omul de rând) și sentimentul grandorii, alternanță care generează tocmai superlativul compoziției; Ceaikovski […]

Că marea muzică depășește orice concepție filosofică,  a demonstrat-o Offenbach. Dacă unui alt francez celebru, filosofului  La Mettrie – decedat în Germania după ingerarea unei porții deloc mecanice de pateu din fazan cu trufe –  cu al său Om mașină, i s-a reproșat concepția mecanicistă asupra ființei umane, în fapt […]

În ciuda puhoiului de Oscaruri, incontestabile altminteri, geniala creație cinematografică AMADEUS are totuși o hibă esențială: e axată pe o idee pseudo culturală, stupidă de-a dreptul și anume conflictul dintre Mozart și Salieri cu accentul pus pe presupusa mediocritate a  italianului; primul păcătos a fost însă Rimski-Korsakov cu lucrarea „Mozart […]

Pentru cele ce urmează, propun ca motto titlul operei distinsului Antonio Salieri (despre el mai pe larg în viitor) Prima la Musica e poi le Parole, o posibilă definire a priorității în Muzică; iată însă că genialul Puccini ne pune într-o situație cel puțin inedită, mai bine zis necompusă până […]