MUSICA PURITAS DOMINICA (Nessun dorma)

Ultima operă a lui Puccini, Turandot  e mai altfel decât celelalte și pentru că însuși compozitorul și-a propus să reflecte o anumită modernitate specifică secolului XX. Premiera a avut loc în 1926, imediat după moartea lui Giacomo; opera a fost finalizată de către discipolul său Franco Alfano, compozitorul nereușind să o termine; a și fost motivul pentru care dirijorul Arturo Toscanini, în timpul premierei de la Scala din Milano, întrerupând spectacolul după ultima notă pucciniană, a rostit către public: „în acest moment, maestrul a pus jos pana”. Publicul a ovaționat:  Viva Puccini. 

Aria cea mai de răsunet de atunci și până azi rămâne neîndoielnic cea cu titlul de mai sus; ultimul cuvânt din aria lui Calaf e Vincero!. Din păcate pentru compozitor a fost in excelsis. Conform mărturisirii soției lui Luciano Pavarotti, considerat pe bună dreptate unul dintre cei mai străluciți interpreți (și) ai acestei arii, tenorul a plecat la întâlnirea cu Puccini chiar la îngemănarea nopții cu zorile, adică atunci când tânărul Calaf exclamă încrezător ultimul cuvânt: Vincero; nici pentru Luciano n-a fost să fie așa, în ciuda speranțelor pământene.  

Să-l ascultăm pe Luciano Pavarotti, parcă totuși învingător dincolo de stele; dar și varianta lui Jonas Kaufmann, cu totul alt timbru dar transmițându-ne aceeași încredere a celui victorios.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *