Carte de istorie, artă şi prietenie, lucrarea de faţă prezintă treptele existenţei şi operei unui pictor ce a beneficiat din plin de darul virtuos al răbdării şi al speranţei, al reflecției față de sine şi față de ceilalți, în căutarea unei soluții de reaşezare sufletească, de regăsire a unui ideal […]
disprețul total – furibund la unii – față de un poet precum Nicolae Labiș (și nu numai el) care, la o lectură mai atentă, nu doar că nu justifică nicidecum căderea în uitare programatică, dar se dovedește de o actualitate dezarmantă pentru o parte a clasei politice actuale, triumfătoare și […]
O stivă de versuri Stau pe pământ, Sfârtecând numele poeților. Litrele se strecoară. Au venele ca drojdia durerii , Topesc poveștile spuse , Învăluie aproapele , Ard în propriile imagini Până ce scribul însuși Se transformă într-un poem târziu. Apoi literele devin mioape , Aripile lor se agață de noi […]
În copilãrie, mergeam adesea împreună cu părinţii la stră-mătuşa mea, Leliţa. Străbăteam coridorul întunecos al demisolului casei de pe str. Olga Bancic nr. 9 din Bucureşti. Mirosul jilav de vechi şi de stătut al zidurilor mă umplea de o disperarare fără margini, iar odaia albicioasă, unde ne primea bătrânica slabă, […]
Ceea ce va fi reprodus mai jos – desigur, sub formă de citat(e) – pare ceva care ține de domeniul evidenței. Însă, fiind așa, evident, e și tentant și ușor de uitat și/sau de trecut cu vederea. Așadar: ”există două feluri de a gândi: a accepta ideile și asociațiile de […]
Nu plânge pentru mine, Argen- constantina, viața se-ntoarce-n loc pe un sâmbure de caisă-n ghișeul tău de la Raiffeisen, așa că, din unghiul Vania, poți revedea Transilvania și-atât, c-am tremor de la camere și-n fibra optică, picamere.
E tot mai evident, cu pași repezi, ne îndreptăm către interdicția de vocabular dar nu una vizând sacrul ci, dimpotrivă, una a maimuțărelii după model european și nu numai; pe lângă amintita interdicție vegheată de combaterea discriminării și când e cazul și când nu e, devine clară și tendința aproape […]
Spre deosebire de surorile ei, Pia nu s-a grãbit sã se mãrite, revãrsându-şi grija şi iubirea atât asupra mamei cât şi asupra nepoţilor, preferatul ei rãmânând Ion Pillat. Acesta, împreunã cu fratele lui, Nicolae şi cu sora lui, Pia, îşi fãceau lecţiile supravegheaţi de ea. „Erau asemeni copiilor din povestirile […]
Vei fi la Sân- nicolau în seara când am să-n- conjur cu Guns N’ Roses Aranca Ion Țiri Lanka? Nu știi… de ieri tombe la neige-n Colombo?!
Poeții sunt arțarii, primăvara. La răsărit de soare devin iarbă , ploi , vânt. Își împart inimile în manuscrise . Focul de pe câmpii , carafele cu vin, Zumzetul albinelor îi apropie. În după-amiezile devorate de șoapte Dau mâna cu ei. Din când în când , O voce bătrână alunecă […]
