Cartea lui Cristian Preda dedicată relaţiilor româno- franceze este, în ceea ce are mai subtil şi mai profund, o suită de fotografii din ceauşism. Apărută la editura “Corint” şi întemeiată pe o remarcabilă interogare a arhivelor, cercetarea lui Cristian Preda este oglinda în care se poate zări ceva din chipul malformat al RSR , în cei din urmă ani ai săi.
Deceniul despre care scrie Cristian Preda este unul al declinului, al sărăciei şi al represiunii. Din statuia de mucava a arhitectului noii ordini internaţionale nu mai rămas decât un soclu pustiit. Redusă la postura unui stat de despotism asiatic, RSR este, pentru diplomaţii francezi, un domeniu nefamiliar şi neliniştitor. Revenirea la stalinism marchează traiectoria ceauşismului agonizant.
Şi poate că una dintre puţinele punţi care mai leagă RSR de trecutul de dinainte de comunism este francofonia. Simbolic, în economia strategiei Franţei, evocarea poziţiei unice a limbii franceze rămâne una dintre puţinele redute. Supravieţuind glaciaţiunii reperiste, francofonia este fereastra prin care românii pot contempla şi un un alt cer decât al patriei lor captive.
Cât despre emisarii RSR în Franţa aceştia sunt politrucii însărcinaţi cu difuzarea measajului oficial al Bucureştiului. Ceauşismul contracarează, stângace, campania publică de dezvăluire a criminalităţii sale. Ambasada RSR de la Paris este un bastion al limbii de lemn triumfătoare.
Cartea lui Cristian Preda este şi anatomia unui caz în care se adună întreaga energie demonică a aparatului de securitate şi de control al RSR: rezistenţa solitară a Doinei Cornea irită un regim ce menţine ficţiunea unanimităţii entuziate. Vocea Doinei Cornea sparge acest consens al fricii şi al domesticirii. Curajul înfruntă statul omnipotent.
Franţa este, în acest context de intimidare şi de opacitate ameninţătoare, un canal de comunicare ce permite menţinerea unei legături, oricât de firave, între Doina Cornea şi lumea liberă. Compromisul ce face posibil convorbirile telefonice este datorat tenacităţii cu care reprezentanţii Franţei acţionează. Investigaţia remarcabilă a lui Cristian Preda revelă acest strat de curaj şi de devotament democratic.
Rezistenţa solitară a Doinei Cornea este imaginea ce rezumă anii din urma ai ceauşismului: mobilizarea poliţiei politice este destinată amuţirii celei care vorbeşte în numele unei naţiuni fără de glas. Exasperarea RSR în faţa exerciţiului solitar de demnitate al Doinei Cornea transpare în acest volum. După 1989 românii o vor răsplăti pe cea care a rezistat cu ura lor. Fesenismul va continua ostracizarea ceauşismului.
Paginile lui Cristian Preda, ( unele în care rigoarea interogării arhivelor se suprapune peste claritatea aroniană a analizei critice ), sunt un baraj în contra uitării vinovate ce contaminează România de azi. Din trecutul ceauşist se hrănesc fantasmele noastre. Nostalgicii totalitari rescriu istoria, glorificând tirania. Suita de fotografii imaginată de Cristian Preda contrazice amnezia, aducând celor de azi culorile sumbre ale unui timp al umilinţei colective. Ea este o lectură ce poate trezi instinctul destinat să reclădească memoria, ca temelie a libertăţii.
