Am călătorit peste graniță, nu mi-a fost bine, am stat lângă tine, am vrut să rămân. Ți-am rostit numele într-o limbă necunoscută – ai râs, râsul tău a umplut un oraș. Credeam că, o vreme, acela va fi cântecul meu. Uneori, văd siluetele noastre, la marginea unei mări ce nici […]
Expun aspecte reale: mâncarea mea preferată, felul în care ascund riduri. Orașul ce se dizolvă, lentoarea apei umplând un pahar. Străzi mai mici sau mai mari, învelite-n ceva ce seamănă cu durerea. Pojghițe de milă și ceață. Și umbre. Mai ales umbre. Aleg să nu destram această zi încă verde. […]
nici cumplitele războaie nu m-au cutremurat cum mă cutremură bănuiala că noaptea mă va-nhăța într-o toamnă ah eu voi fi un scâncet sub cerul cald încă tânăr și-mprejmuită de vânt vibrația inimii mele o singură dată va răsuci crengile ulmilor către miazăzi tu unde vei fi și degetele tale […]
de lemn să fiu sau de fier sau poate limpede precum o pasăre ce trece prin foc și încă mai cântă am colindat în lung și în lat mântuirea și nu m-am ales cu nimic și nici măcar pietrele întâlnite pe drum nu s-au milostivit la loc sigur […]
și numai la mine-i tot ziuă și-n mintea mea e miercuri doar miercuri mi-ai spus ceva și-abia acum ecoul acelor cuvinte m-ajunge din urmă la vama cărei lumi îți odihnești genunchii și cum din nimic tu faci pâine și o împarți acelora ce-s flămânzi slavă ție iubitorule […]
noi unde ne vom duce și când și ochii din fotografiile mamelor noastre cât timp vor jeli și după cât frig ne vor da uitării ca pe niște detalii alături sunt munți și războaie și dimineți și nicio promisiune de ocrotire ne amăgim că sângele ne mustește de […]
precum un cearcăn sub ochiul lui Dumnezeu sunt eu azi am gura tulbure și mintea tulbure și versul tulbure de parcă s-ar fi vărsat în mijlocul lui un torent și-n vreme ce scriu îmi pare c-aud cum pașii tăi se desprind de asfalt și urcă tot urcă în […]
tu ziua dormi și noaptea pielea ta se face de aur și cineva îți respiră prin pori până aproape spre dimineață tu ziua dormi și noaptea-ți amintești de mine ca de o miere a morții tu ziua dormi și noaptea mă întinzi într-un vers și-apoi mă dai sălbăticiunilor […]
23 să mă trezesc dacă n-aș fi plutit odată cu drumul odată cu întunericul ce se-ngrămădea în fiecare fisură-a orașului vin cu tine să te conduc nu veni unde merg eu nu e nimic de trăit perdeaua acoperă geamul pe-o parte pe mine m-acoperă un soi de […]
și cine-ar fi zis că o foarte lungă călătorie se poate gâtui și șterge apoi într-un punct în stânga păduri în dreapta păduri și tu înclinat pe umărul meu într-o tentativă de-a ațipi crezi că dacă închizi ochii și nu mă mai vezi voi dispărea în neant […]
