03 în vișinul din grădină e un cuib de sticleți din cele cinci ouă au ieșit doar trei pui   nu foarte departe  avem și noi un mic cuib un rai în care mereu ne întoarcem   dacă ar fi să te colorez aș face-o în galben și ceea ce […]

Aveam șapte ani când mama a zis: Pe Dumnezeu Îl iubesc cel mai mult. M-am simțit neiubită. Te-am întâlnit și mi-ai spus: Pe tine te iubesc cel mai mult. Și m-am gândit  că sunt cea mai norocoasă femeie. Ai desenat un câmp și mi-ai dat de-nțeles:  E casa ta. Și […]

tot mai justă  tot mai ușor de mărturisit această veste a morții dar noi  spre deosebire de alții chiar credem în miracolul învierii   tot mai caldă  mai apropiată mai prefăcută această veste a morții de care ne ferim ca de ciumă cu toate că dincolo s-ar putea să ne […]

de trei zile plouă furnicile au invadat o parte a casei cred că și ele simt uneori că am nevoie de cineva să tropăie prin sufragerie   dar uite s-au suit și pe masă acum dau un fel de festin la care eu  tocmai eu nu sunt invitată   până […]

lacrima pe care nu am scăpat-o din ochi are ceva din cumințenia aerului rămas deasupra unui râu  spre amonte   călătorim spre sfârșit asemenea peștilor ce înoată-mpotriva curentului și-n cele din urmă ajung să atingă cu aripioarele porțile raiului   cuvintele pe care n-am avut curaj să le spun tocmai […]

să fiu tocmai eu femeia în rochie foșnitoare femeia care trecând prin fața magazinului cu pantofi a lăcrimat o secundă   să fiți voi aceia  ce-au măsurat viața mea acei hăitași care-n zori au și pornit pe urmele mele   eu nu mă tem de judecățile voastre nu mă feresc […]

suntem și noi poeții stăpâni la casele noastre și când ne-apropiem de ele ferestrele ușile și pereții  par a se bucura   avem grădini cutii poștale  și ceșcuțe cu flori și de plecăm lăsăm orice lucru în grija Celui de sus   noi râdem și plângem  și fericirea noastră se-oprește […]

am trecut prin viață învățând stăpânirea  autocontrol rațiune corectitudine săgeți camuflate ghidându-mă către moarte   am trecut prin focul Gheenei considerând că plătesc și firește  am umplut orice gol ce putea fi umplut   a durat atâția ani să constat că de fapt n-am trăit nicio clipă în afara frumuseții […]

doar ca să nu aud cum frigul se umflă cum ninge o vreme apoi se oprește ninsoarea și toată lumea se gândește la vară   doar ca să nu zdrobesc emoția din oglindă un chip al iertării  de care m-am vindecat ca de o tăietură imaginară   doar ca să […]

atât de ușor mă voi scutura mai ușor decât floarea de mac așezată în vază   atât de curând mă veți crede  un punct străbătut de nervuri undeva la mijlocul unei funze   atât de simplu va fi  să mă desprind de pământ ca de o piele  ce nu-mi mai […]