în groapa lui

noi unde ne vom duce și când

și ochii din fotografiile mamelor noastre

cât timp vor jeli și după cât frig ne vor da 

uitării ca pe niște detalii

 

alături sunt munți și războaie și dimineți

și nicio promisiune de ocrotire

 

ne amăgim că sângele ne mustește de viață

dar el de mult s-a uscat

și-n locul lui o cerneală străină

mânjește albia și o face să pară adevărată

 

coboară în groapa cu lei

coboară în groapa cu oameni

peste limbile lor lasă-ți duhul

 

noi unde ne vom duce și când

va mai sta mâna ta pe a mea

piele pe piele 

dumnezeire peste dumnezeire

vers peste vers

 

niciodată

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *