De unde și de ce acest gând ce-mi tulbură, seara, lobul urechii? De dincolo de moarte, să mai pot asculta minuscule fragmente ale falangelor mele-nflorind, așa cum rareori mi se-ntâmplă s-aud când unele păsări dau în floare pe-ascuns, în zăpadă.
El a scris despre ochii ei negri. Oricine scrie despre asta, devine el însuși un ochi mare, negru. El vede totul, chiar și ce noi nu vedem. La amiază, se face soare și ne încinge spinările și noi nu știm de unde vine arsura. Se face seceră și ne taie […]
Mă gândesc la tristețe ca la un munte de sare – cum sap în el cu unghiile mici, mici, cum limba mea îi înmoaie fiecare cristal. La fluturii albi, la Death Valley, la Miriam Makeba în timp ce întinde mormane de rufe. Gătesc și calc și respir – ai impresia […]
El mă poartă ca pe-o bijuterie rară, Ești frumoasă, cea mai frumoasă, îmi spune – tăcerea mea îi strălucește la-ncheietură și ziua, și noaptea. Vara, dragostea lui e o carafă de aur. Îmi toarnă vin. Ridic paharul, mulțimea de pietricele de sub picioare se face nisip. El mă scoate în […]
O să mă vindec de tine. Cu orice preț mă voi vindeca: de ar fi să nu mai răsară luna vreodată, de ar fi să nu mai exist. Totul este iluzie, otravă-nvelită în frișcă. Pieptul ca o pășune răzuită de vânt, picioarele ce vâslesc. Pielea ta și a mea, un […]
Am schimbat mici daruri, ne-am oferit atenție și reacții. Dragoste nu. De ea ne e frică. De ea ne ferim ca de firavii fluturi de noapte. Când se îndreaptă spre tine, cuvintele lovesc suprafețe solide. Când se îndreaptă spre mine, tandrețea e fragedă și rotundă. Aș vrea să nu îți […]
Mă-ntorc de parcă n-aș fi plecat vreodată. Atâta viață și mai nimic de făcut. În somn, frica mea e pulbere dusă de vânt, în somn, frica mea urcă până pe creste. Am renunțat la lucrurile ce îmi dădeau siguranță. Acum, inima mi-e mai puțin zgomotoasă – pot înnopta în susurul […]
De câțiva ani țin piept unor ierni în care luna se scurge pe-un fir invizibil şi numai aburii ceaiului îndulcesc sufrageria tapetată cu frig. Cum să trăiesc fără dragoste? Cum poate o pasăre împușcată să-nmoaie cu glasul ei trist întunericul alb al grădinii? Stau cu fața spre lume, răsucesc un […]
Ca un om care-și simte capul departe de trup. Ca un om căruia i s-a încurcat drumul de prea multe ori. Ca un om căruia întunericul i se-arată în miezul aspru al zilei. Ca o fereastră în aer rămân, știind că dincolo nu e nimeni. Că numele pe care îl […]
Am incendiat adevărul și asta nu m-a făcut fericită, am domolit frica și asta nu m-a făcut vie. Măsor prezentul cu oarecare întârziere, adaug ce mai e de adăugat. Tot ce iubesc se va stinge cândva, tot ce iubesc se va transforma în câmpuri cu iarbă. La umbra unor case […]
