Expun aspecte reale:
mâncarea mea preferată, felul în
care ascund
riduri. Orașul ce se dizolvă,
lentoarea apei umplând un pahar.
Străzi mai mici sau mai mari,
învelite-n ceva
ce seamănă cu durerea. Pojghițe
de milă și ceață. Și umbre.
Mai ales umbre.
Aleg să nu destram această zi încă verde.
N-are cine și ce să îmi ia.
Las draperia să cadă. Cad eu.
Acum, în jurul fricii, aleargă un câine –
o linie caldă, o adiere de neatins.
Priviți: îmi pot mângâia fericirea
și încă pot trece prin lume,
fără ca dragostea mea să se-audă.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
