nici cumplitele războaie
nu m-au cutremurat
cum mă cutremură bănuiala că noaptea
mă va-nhăța într-o toamnă
ah eu voi fi un scâncet sub
cerul cald încă tânăr
și-mprejmuită de vânt
vibrația inimii mele
o singură dată va răsuci crengile ulmilor
către miazăzi
tu unde vei fi și degetele tale ce vor visa
când gândul meu
nestingherit va flutura peste străzi
luminând orice zid
de suprafața căruia se lipesc
în voie umbrele pisicilor fără stăpân
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
