și cine-ar fi zis că o foarte lungă călătorie
se poate gâtui și șterge apoi într-un punct
în stânga păduri în dreapta păduri
și tu înclinat pe umărul meu
într-o tentativă de-a ațipi
crezi că dacă închizi ochii și nu mă mai vezi
voi dispărea în neant
un joc de-a șoarecele și pisica
un joc în care nimeni n-a câștigat
și ca un vortex gândul că-n tot acest timp
am fi putut inunda orașe cu vocile noastre
cât să însemne un deget trecând peste încheietura cuiva
o spaimă ca la vederea unei ghilotine înalte
cât să însemne această liniște nemișcată de-atunci
nici de furtuni nici de soare nici de secvența
în care te-așezi în mijlocul pustiului și îmi tulburi
inima
pe picior de plecare
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
