de lemn să fiu sau de fier
sau poate limpede precum o pasăre ce trece prin foc
și încă mai cântă
am colindat în lung și în lat mântuirea
și nu m-am ales cu nimic
și nici măcar pietrele întâlnite pe drum
nu s-au milostivit
la loc sigur au rămas înserările
și fumul din crâșmele în care nu am intrat
și verile peste care am risipit
pumni întregi de pământ
unde mă aflu și unde e sângele meu
la ce distanță de viață
de ce cuvintele mele ajung la tine iarbă cosită
în care tu te culci ca în moarte
cu totul
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
