de ce măsori poemele și femeile cu același cântar

tu ziua dormi

și noaptea pielea ta se face de aur

și cineva îți respiră prin pori

până aproape spre dimineață

 

tu ziua dormi 

și noaptea-ți amintești de mine

ca de o miere a morții

 

tu ziua dormi 

și noaptea mă întinzi într-un vers

și-apoi mă dai sălbăticiunilor și tâlharilor

 

tu ziua dormi

și noaptea ochii tăi de aur mă urmăresc

și degetele tale de aur îmi mângâie frica

 

tu ziua dormi și noaptea pielea mea

e pielea ta 

pe care nici cu gândul n-aș îndrăzni

s-o cutremur

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *