Scriind aceste note răzleţe şi visătoare,le privesc ca pe fragmentele rătăcite ale unei vieţi care a fost, ca pe semnele pe care mi le trimite un trecut ce îndepărtează de mine, cu fiecare zi, dar mă absoarbe, în acelaşi timp, cu energia unui vârtej căruia nu îi poţi rezista. Fiinţă […]
Ce straniu este acest echilibru pe care singurătatea îndurerată îl naşte în viaţa mea, ce straniu este acest balans între zi şi noapte, ce straniu acest culoar ce mă absoarbe, îndepărtându-mă de cei din jurul meu, ce straniu este acest chip, care pare al meu şi care mă interpelează, nocturn, […]
De ce am ales, împreună, mişcătoarea disciplină a fragmentelor adunate în textul acestui jurnal? De ce am ales, împreună, gramatica muzicală a amintirilor, abandonând rigoarea cronologiei, spre a ne lăsa în voia unei unduiri ce pare că nu are sfârşit? De ce veştmintele în care ne îmbrăcăm, ca în costumele […]
Şi poate că toate rândurile acestui jurnal al despărţirii nu sunt decât conversaţia pe care mi-aş fi dorit să o purtăm, împreună, în acea vineri care ne-a fost dat să fie cea din urmă. Este vineri, acum, iar o altă dimineaţă se înalţă, verticală, mută şi absurdă, semn al unui […]
Adesea, în clipele în care revin pe firul timpului meu circular şi himeric, nu mi te pot imagina decât învăluită în cuvintele literaturii, ca într-o trenă stelară ce alunecă pe culoarele saturate de linişte. Adesea, în clipele în care întorc spatele zilei, spre a privi către acest trecut ce palpită […]
Acest jurnal nu cuprinde date şi zile, căci întreaga lui curgere nu mai este legată de cronologia vieţii mele. Scris cu privirea îndreptată spre cei care nu mai sunt, el nu se mai poate întoarce spre cel care mai sunt, încă: viaţa mea, atâta câtă mai este, rămâne între parantezele […]
Din Moldova pe care am iubit-o, atât, nu mai rămâne, acum, decât pulberea delicată de amintiri care se aşterne pe cărţile ce dorm în biblioteca casei noastre. Din Moldova pe care am iubit-o, atât, nu mai supravieţuieşte decât un colţ modest de cimir, în a cărui odihnă lichidă se află […]
Scriind acest jurnal în care înaintez şi mă adâncesc ca într-o mare ale cărei valuri se adună în jurul meu, luându-mi în stăpânire întreaga mea fiinţă, contopindu-mă cu trecutul ce sparge, înspumat, zăgazurile către prezent, pentru a potopi cheiul pustiu şi vântos unde mă aflu exilat acum, înţeleg că nu […]
Şi este de ajuns să închid ochii pentru ca până la mine să ajungă, delicate şi prăfuite, sunetele unei case ce alunecă în toamnă: un Focşani al grădinilor, un Focşani al tulpinilor ce se arcuiesc,graţios, un Focşani al câinilor ce dormitează prin curţi şi al pisicilor temerare ce colindă străzile, […]
Focşaniul nostru ,cel din care ai venit şi cel spre care ne îndreptam, ca spre un port primind largul de vânturi al mării, nu mai este decât un sarcofag înmiresmat în care dorm zilele trecutului nostru, ca într-un vechi album fotografic. Duse sunt vocile care ne luminau tăcerea şi pustii […]
