Morţii nu mai pot îmbătrâni: eliberaţi de lestul propriei lor cărni trecătoare, ei alunecă prin aerul saturat de iubire ca printr-o poartă înmiresmată, încărcaţi de energia ce creşte din amintirile care îi urmează dincolo de prag, asemeni unei trene de stele căzătoare. Morţii nu mai pot îmbătrâni: eliberaţi de frică […]
A fost odată ca niciodată: aceste cuvinte de început ale poveştilor ce au fost de demult revin în acest text, la fel cum revin, parfumate, spre mine, adierile clipelor atinse de făptura ta. A fost dată ca niciodată: şi poate că nimic nu transcrie mai direct şi mai dramatic decât […]
Atunci când închii ochii şi încerc să te visez, ceea ce se naşte în micul teatru al reveriei este imaginea ta desenată pe fundalul mării de septembrie: destinul îşi are căile sale pe care raţiunea noastră nu le poate bănui şi acest surâs melancolic înconjurat de ape este cel din […]
Sunt clipe în care aproape nu mai pot discerne între cele două fiinţe care vin să mă locuiască, sunt clipe în care privirea ce alunecă peste lume nu mai este a mea, ci a ta, sunt clipe în care mâinile ce îmbrăţişează florile crescând în lumina verii plăpânde sunt mâinile […]
Se simte, adeseori, în visele mele, o adierea a morţii, ca şi cum aerul dintr-un alt culoar al lumii ar pătrunde până la mine, discret şi fragil. Se simte, adeseori, în visele mele, o adiere a morţii, de parcă toate duhurile care se adună în ele ar poposi, spre a […]
Un jurnal al despărţirii, precum acest jurnal, se scrie la patru mâini, în transa visului şi mânat de dorul care nu cunoaşte pacea uitării. Un jurnal al despărţirii, precum acest jurnal, creşte din carnea durerii , spre a atinge limpezimea crepusculară a unei elegii. Un jurmal al despărţirii, precum acest […]
Orice poveste stângace precum romanul dragostei noastre începe din gara provincială în care trenurile sunt întâmpinate de cei ce aşteaptă ca din zarea depărtării să se înfiripe siluetele, asemeni unui val de fum al primăverii. Este această gară, precum gara din Focşani, un port din care marile corăbii se îndreaptă […]
Să fie doliul pe care îl resimt şi pe care il traversez doar preludiul propriei mele morţi? Să fie doliul care se aşterne asupra vieţii mele, atâta cât a mai rămas, un interval al trecerii? Să fie doliul de care nu mă mai pot separa, ca de o umbră îngăduitoare […]
De fiecare dată când redeschid şifonierul în care stau, cuminţi şi visătoare, hainele tale, îmi reamintesc de eleganţa ta ca de acel semn prin care fiinţa ta a luminat, până la capăt. De fiecare dată când deschid şifonierul în care stau, cuminţi şi visătoare, aşteptând parcă cel din urmă zbor, […]
Mi se pare că doar acum, în acest jurnal al despărţirii, scrisul meu atinge claritatea calmă şi îndurerată a stilului pe care tu l-ai ales, ca pecete a vieţii tale. Mi se pare că doar acum, în acest jurnal al despărţirii, eliberat de ormanente inutile şi de înflorituri calofile pedante, […]
