De demult,atât de demult,poveştile se apropiau de oameni cu tandreţea unui vânt de amurg: intrând în vieţile lor, ele imblânzeau trecerea şi le dăruiau, timid, un sens al continuităţii îndurerate. De demult, atât de demult, poveştile se iveau, ca un caier diamantin, din lucirea nostalgică a caselor unde promoţii de […]
Cei care au murit nu mai pot îmbătrâni, iar sufletele lor eliberate regăsesc limpezimea nostalgică a tinereţii pe care o credeau pierdută. Departe de teroarea pierderii, departe de fragilitatea purulentă a propriului trup, ei îşi deschid ochii către un timp ce cunoaşte doar blândeţea complice a amurgului tomnatec. Cei care […]
Şi poate că am început să mor cu adevărat în clipa morţii tale: mai mult decât un flux al biologiei sterpe, tinereţea este o stare de claritate a timpului, o stare de curgere neîntreruptă de îndoiala ce sapă şi arde, o stare de frenezie a inimii ce se avântă spre […]
Simplitatea fericirii este cea pe care aceste pagini ale jurnalului nostru o caută, cu fiecare vis pe care ziua îl întrerupe, la fel cum ţărmul de mare opune valului consistenţa sa melancolică. Simplitatea fericirii este cea pe care aceste pagini ale jurnalului nostru o convoacă, de fiecare dată când, dincolo […]
Cei de demult, cei care înălţau casele din ale căror ziduri fumul amintirilor se ridica ca un caier parfumat, nu îşi închipuiau nici durerea şi nici jalea. Cei de demult, cei care întârziau în amiezele peste care se aşternea un cer al nostalgiei provinciale, nu îşi închipuiau nici vuietul aspru […]
Şi ce putea fi mai aspru şi neiertător decât acest destin al profesoarei suplinitoare chemate să predea în comunism limba rusă, cea mai neiubită dintre limbi ? Şi ce putea fi mai aspru şi neiertător decât acest destin al profesoarei suplinitoare chemate să înfrunte, cu fragilitatea ei tenace, pe cei […]
Acest jurnal al dragostei şi al despărţirii este o istorie a privirii: a acelei priviri care, despărţite de lumea concretă, ia în stăpânire domeniul de şoapte şi de mişcare al amintirii, spre a se cufunda în adâncul de uitare ale unei ape ce nu mai cunoaşte odihna. Pentru această privire […]
Iar atunci când închidem ochii, spre a visa împreună, adâncindu-ne în marea de cristale parfumate a dorului, ceea ce se iveşte, miracol plăpând, în faţa privirii noastre eliberate este acel Focşani al grădinilor care ne-a fost casă şi port, amândorura. Căci doar în acest Focşani al nervurilor vegetale mai putem […]
Crăciunul este o pagină albă din caietul elevului care am fost: literele stângace se adună, visătoare, pe un portativ atins de mâinile delicate de umbre. El este un desen al norilor nopţii, contemplat de ochii fiinţei unite care suntem, acum- singurătatea mea pământească cunoaşte plăpânda consolare a comuniunii cu duhul […]
De ce revin în aceste pagini ale jurnalului nostru la chipul tău de început, la acel chip pe care îl pot zări,fugar, în fragmente salvate de fotografii şi îl pot presimţi, ca pe o boare muzicală, în zidurile şcolilor tale din Focşani? De ce revin, în aceste pagini ale jurnalului […]
