Imago urbis

„În fața noastră se află munca unui întreg an. Rememorarea frumoaselor vremuri de odinioară, cum se mai spune, a fost atât de plăcută, activitatea cetățenilor noștri, a municipiului și a conducerii locale a fost atât de febrilă, sârguincioasă și consecventă în ultimul timp, transformarea Timișoarei … într-un mare și frumos oraș cultural a fost de o amploare atât de neobișnuită… 

M-am gândit adesea în ce fel aș putea împărtăși impresiile și gândurile  care m-au animat atât de nemijlocit în calitate de cetățean al acestui oraș și de colaborator la înfăptuirile culturale și economice, concetățenilor mei aflați departe de viața administrativă, ocupați cu alte îndeletniciri, judecând munca municipalității doar  după efectele ei vizibile, fără a fi în măsură  să cunoască complexitatea și dificultățile serviciului public. 

Întreprinderea mi se părea dificilă și ingrată deoarece indiferenții nu sunt interesați  decât de succese, iar criticarea insucceselor face atât de bine inimii.

Lipsește o prezentare a politicii urbane care ar putea lumina deplin fantastica dezvoltare a Timișoarei. 

Neîndoielnic, toate orașele țării s-au străduit să profite cât mai mult cu putință de perioada noii libertăți câștigate… ; am totuși convingerea că nici un oraș nu a trăit o transformare comparabilă cu cea a Timișoarei.

Cartierele vor fi prezentate nominal, instituțiile industriale, comerciale și profesionale mai importante, însemnările referitoare la activitatea politică a cetățenilor noștri, amintirea promotorilor de excepție a dezvoltării noastre urbanistice…”

În condițiile actuale, lecturând cele de mai sus, am fi tentați să credem că e o confesiune a  (încă) primarului de pe Bega, aflat mai mult pe Dâmbovița, dar nu. Nu este cel venit din Pădurea Neagră ci ultimul primar german al Timișoarei (1924-1919), Josef Geml (1858-1029), născut la… Recaș. Prin urmare, confesiunea citată o punem între ghilimelele de rigoare, iar pentru interesați de adevăratele realizări timișorene de odinioară, menționăm că lucrarea primarului  bănățean german fără de partid, se intitulează Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol 1870-1920, traducere Marlen Heckmann Negrescu, Timișoara, Cosmopolitan-Art, 2016. 

O probă și a faptului că o urbe nu începe și mai ales nu se termină cu un primar. Cu partidul lui, nici atât…  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *