Septembrie este o poartă a destinului : din pragul marilor vacanţe de demult toamna se iveşte, precum un amurg ce creşte din întinsul de mare, tenace şi melancolic.
Septembrie este o poartă a destinului: culorile ce se sting ating suprafaţa lumii cu delicateţea tainică a unei şoapte, spre a se pierde în domeniul de paşi al celor care nu mai sunt.
Septembrie este o poartă a destinului şi cei care rămân în urmă sunt parte din curgerea privirii ce se întoarce spre sine, chemată în genunea de vise care ne este cămin primordial.
Şi nimic nu mai poate fi la fel în acest septembrie ce nu este decât o anticameră a stingerii. În largile camere ale amintirii mobilele îmbătrânesc cu falduri de crepuscul, în vreme ce lumina se prelinge peste evantalii de sticlă, ca o ploaie ce recheamă cadenţa de iubiri provinciale.
Şi totul se pierde în acest text ce este răsfrângere, înseninare, cot şi amânare, precum un braţ de fluviu ce întuieşte, magnetic, mişcarea de apă a oceanului amniotic. Şi doar poezia, tropot electric de fraze, mai poate trăi în volbura de ani, astfel cum este cuprinsă de cerul lichid al reveriei neîntrerupte.
Şi este septembrie însuşi trupul în care se toarnă literatura, la fel cum se coboară peste nopţile solitare fremătarea morţilor, în clipa psihedelică a deschiderii de pleoapă: exilul vieţii ajunge la capăt şi corpul trecător devine pagina ce se desenează, tremurător, în ecranul de pixeli.
Şi este septembrie cerul pe care îl scrutăm, spre a putea zări lumina ce nu mai are nevoie de nici un soare spre a creşte din inimi, ca un noian de lacrimi. Aceasta este melancolia şi aceasta este poarta la care batem. Iar anii fericirii pierdute devin magma eterică în care ne pierdem: umbrele caută umbrele, în mişcarea toamnei, ca într-o elegie stângace.
Ioan Stanomir
Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Știinţe
Politice a Universităţii din București. Printre volumele publicate se numără Conștiinţa
conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută. Patru istorii
personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo
Mitchievici și Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături
de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008),
Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete și
memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010),
Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii.
Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul și pasiunea moderaţiei
(Humanitas, 2013), Camera obscură. Vis, imaginaţie și bandă desenată (2014), Sfinxul rus.
Idei, identităţi și obsesii (2015), Comunism Inc. (alături de Angelo Mitchievici; Humanitas,
2016), Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie și totalitarism (Humanitas,
2017), La Centenar. Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând
revoluţia. Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019), R.S.R. Lecţia de învăţământ politic
(Humanitas, 2021), Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii (Humanitas, 2022),
Mama. O fotografie a timpului și a iubirii (Humanitas, 2024). În 2018, a publicat la Editura
Humanitas eseul „Umbra Rusiei“, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei
vecinătăţi primejdioase, iar în 2025, la aceeași editură, eseul „2024. Fotografia României
politice“, apărut în volumul colectiv Cum a rămas România fără președinte ales. 7
răspunsuri posibile, coordonat de Cristian Preda.