Îl ascult destul de des pe Ryan Bingham: *“When I die Lord won’t you put my soul up on a train/ Won’t you send it southbound Give it a cool blues-man name…” Nu sună frumos? Frumosul acela greu de descifrat, vorba lui Nicăpetre: “Hai, mă Puiule, mă provoci mereu și […]
citesc cartea unui poet mai tânăr ca mine cu vreo 20 de anișori sunt curios să văd dacă e coaie cum am auzit citesc și pe la jumătate mă prind că omu’ rade cam o sticlă de whisky pe zi fumează două pachete de gitanes iar la chefuri […]
Doi undeva pe la patruzeci de ani, el poate ceva mai în vârstă, un tip serios, ea cu un aer cam pierdut. Au primit bilete la meciul de tenis de la Doha. Stau băgați unul în altul de parcă ar înfrunta gerul bobotezei și privesc. Nu e locul lor aici, […]
Se-aşează în fotoliul de demult Cu gândul să rămână cinci minute, Deşi ar mai avea atâta timp. “Cum trece vremea,” spune ea, Turnând în ceaşcă limonadă. “Sunt ocupat” se scuză el Privind uitatele tablouri În care pomii mai dansează. Obrazul ei sub raza lămpii Are paloarea unei fresce, Şi-l podideşte […]
Lângă ocean e tare bine. Aerul sărat curăță sinusurile. Vântul bate foarte tare. Mai mult de atât nu trebuie. La țărmul oceanului zilele seamănă toate una cu cealaltă. Foarte convenabilă treabă. Azilul de bătrâni e cam la trei kilometri de țărm. Nici dacă era lângă apă nu prea conta. Locatarii […]
Asistăm, se pare, la un număr impresionant de producții literare în care discursul autobiografic primează. Față de celelalte genuri ale literaturii – aici fiind vorba în special despre memorialistică, jurnale – cum interpretăm, care ar fi granița dintre ficțional și nonficțional? Mi se pare că ați pus un accent foarte […]
Geamul de la mașină era închis. Fetița de vreun an jumătate dinăuntru plângea de mama focului. Nici nu mai semăna a om. Parcă era o maimuțică. Lacrimile șiroiau pe obrajii ei roșii și umflați. Mașina, sigur un diesel, era pornită pentru ca aerul condiționat să meargă atâta timp cât o […]
Că nu întotdeauna cărțile își au soarta pe care o merită, bune sau geniale, sau dimpotrivă, o dovedește proza secventă bazată, oricât ar părea de livrescă expresia, pe fapte reale. Evident, fără nici o intenție a actanților, povestea devine și un omagiu adus slujitorilor latinei în cele mai întunecate momente […]
Ăștia de la curățătorie au un program imposibil. Luni de la șapte la opt, de marți până joi e liber, vineri doar o oră de program seara târziu iar weekendul e liber, normal după o săptămână de lucru intensă. Nici nu au telefon, nu poți suna să vezi dacă e […]
Dacă pentru Paul Celan poemul nu e altceva decât o strângere de mâini adevărate, care implicau deja intrarea într-o comuniune tacită a unor vibrații ― până atunci separate ―, în rezonanțe comune, în poemele Ioanei Burghel rezonanțele se succed textual, în pofida tăcerii care, după intuițiile lui Mallarmé și ale […]
