Că nu întotdeauna cărțile își au soarta pe care o merită, bune sau geniale, sau dimpotrivă, o dovedește proza secventă bazată, oricât ar părea de livrescă expresia, pe fapte reale. Evident, fără nici o intenție a actanților, povestea devine și un omagiu adus slujitorilor latinei în cele mai întunecate momente ale istoriei.
Proza face parte din volumul Mehala. O poveste, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017.
Soţul ei – un medic sever şi destul de taciturn – îi spuse doar atât: „Mi se pare cam deplasat să pleci de acasă în seara Ajunului de Crăciun… eu sunt de gardă… nu am cum să te ajut…”.
Marcia se gândi că poate cel mai potrivit ar fi un sac din rafie, chiar doi, dacă venea şi micul măhăleanţ din clasa a şasea; el era, oricum, singurul de pe strada lui cea lungă din Mehala, care învăţa la Liceul din centrul oraşului; nu mai avea părinţi, iar pe tânăra profesoară de latină o adora. Din poveştile bunicului său, bunul Petru, dedusese că astfel trebuie să fi arătat femeile romanilor: frumoase, aspre şi sobre.
Aşa ajunsese să-i dea şi numele de Marcia; cu o seară înainte, Petru îi povestise despre o anume Marcella din Roma; a doua zi, încă tulburat, silitorul elev i se adresă profesoarei cu „Doamnă Marcia…”, în râsetele colegilor; numele avea doar o consoană în plus faţă de cel adevărat. Dar rămase pe mai departe aşa.
Marcia ticlui şi o explicaţie pentru eventualitatea că avea să fie oprită de vreo patrulă nocturnă: cară lemne cu sacul. În perioada aceea orăşenii purtând în spinare material pentru încălzit, reprezentau un spectacol firesc. Dar, nu avea timp de pierdut, dacă voia să mai prindă ceva.
Fostul ei coleg din facultatea ardeleană o căutase dimineaţa devreme; era desfigurat de frică, dar încă suficient de puternic pentru a-i expune scurt şi cuprinzător cele petrecute cu o zi înainte la celebrul Liceu confesional de lângă parcul din inima oraşului: după orele prânzului, în curtea şcolii intră un camion din care coborâră, aproape de-a valma, vreo zece – cincisprezece tineri gălăgioşi. Din cabină îşi făcură apariţia şoferul şi un bărbat în pufoaică. Acesta din urmă urcă la părintele-director care tocmai se pregătea de plecare. Îl anunţă scurt şi tăios, cu duşmănie evidentă, că „s-a terminat cu porcăriile astea… de mâine nu mai existaţi…mama voastră de trădători… de trântori…”.
Profesorul încercă să-i explice faptul că în acest liceu cu tradiţie învaţă, din totdeauna, tineri de toate naţionalităţile şi confesiunile, că a dat ţării cetăţeni bine pregătiţi care au beneficiat de comorile bibliotecii. Probabil acest din urmă cuvânt îl irită profund pe omul în pufoaică.
Atunci când fostul coleg al Marciei – ajuns părintele-profesor István – tocmai intră în direcţiune, conducătorul instituţiei avea gura însângerată şi obrajii vineţi după ce, probabil, în spiritul învăţăturii pe care o transmitea, îl întorsese şi pe celălalt, fără voie însă de data aceasta. Bătăuşul îi aruncă părintelui-profesor István o privire mânioasă; îl întrebă: „Tu cine dracu mai eşti, popo?”, după care anunţă solemn: „Ne duceţi la biblotecă să facem curat…şi să nu cumva să atingeţi vreun rahat de ăla de carte după ce plecăm, că mă întorc şi vă împuşc !”.
Spre a fi mai convingător le arătă un pistol scos din buzunarul interior al pufoaicei.
Ajunseră printre rafturile bibliotecii.
Omul cu pistolul le ordonă: „ Deschideţi, mă, ferestrele, să intre aeru ăsta curat de iarnă, mă, că pute a vechi aici, că de-aia aveţi elevi bolnavi la minte… mama voastră de ticăloşi…că-i învăţaţi prostii şi respiră toţi prafu ăsta reacţionar…”.
Cei doi se conformară. Bărbatul merse la una din ferestre şi îi chemă pe cei de jos: „Haideţi, mă, că-i treabă aici sus !”.
Aproape instantaneu tinerii năvăliră şi începură să arunce în curte sute de tomuri, dintre care cele mai multe erau în latină. Unul dintre ei veni la şef cu o grămadă de suluri mici legate cu panglici: „Tovarăşu secretar, cu astea ce fac ??” În acel moment, directorul mai avu totuşi neinspirata putere să îngaime: „Măcar astea…vă implor NU…e corespondenţa unui episcop spaniol din secolul XVI, e în latină…pergament…”.
Primi o palmă – care-i reporni hemoragia bucală – precum şi explicaţia: “Ţi-am zis, mă, să taci…roagă-te la ăla al tău de sus să-ţi ţină limba aia pe loc, până nu ţi-o smulg eu…”.
Apoi îi răspunse nedumeritului tânăr: „Păi, dacă-s atât de importante, întâi le calci în picioare să vadă şi popii ăştia şi eu, iar pe urmă le zvârli după celelalte !”.
În vreo două ore rafturile erau goale, iar curtea interioară a liceului, străjuită de nava bisericii, plină de ceea ce fuseseră până de curând comorile din care se instruiseră atâţia cetăţeni bine pregătiţi ai ţării.
Înainte de a pleca, după ce zeloşii aruncători urcaseră deja în camion, bărbatul în pufoaică, în loc de salut, le arătă celor doi dascăli în reverendă încă o dată obiectul puterii lui şi le făcu semn ameninţător cu degetul. Apoi dispăru fără urmă.
Părintele István privi în curte şi pe loc îi veni o idee pe cât de utopică, pe atât de mântuitoare, în viziunea sa: se gândi să anunţe, chiar acum în Ajunul Crăciunului, câţiva cunoscuţi curajoşi să vină în noaptea următoare la furat de cărţi; poate, odată, cugeta István, vor strânge la loc biblioteca, din cele mai felurite părţi. Îşi zise un „Doamne, ajută !” în latină, maghiară şi română pentru a-L împăca pe Dominus şi porni cu părintele-director către un medic, locatar prin apropiere.
În dimineaţa zilei ce urmă, pe când se îndrepta spre şcoala Marciei – nu o găsise acasă – constată cu adâncă mâhnire că Dumnezeu era tare supărat pe slujitorii săi şi cărţile de care se foloseau: începuse să ningă cum numai în poveştile cu Moş Crăciun se întâmplă. Nu erau însă fulgi pufoşi, ci grei, uzi, numai buni pentru a desăvârşi sminteala zilei de ieri, căci, nu-i aşa, – observă părintele-profesor István – şi Răul (îşi) are perfecţiunea Lui.
Îi relată tinerei profesoare tot ceea ce se întâmplase şi îi sugeră – ştiind-o voluntară – să meargă pe înserat la „cules” cărţi sau, mă rog, resturi din ce va ierta zăpada care nu contenea să vină din cer.
În timp ce discuta cu Marcia, un elev îi urmărea atent. După plecarea precipitată a părintelui, micul măhăleanţ se apropie hotărât şi zise: „Doamna profesoară, eu pot să vin cu dumneavoastră… îmi aduc sania şi car şi eu un sac plin. La noi, în Mehala, poţi să lipseşti de acasă şi seara…zici că mergi la colindat, sau la derdeluş la casa popii sârbeşti !”.
Marcia luă ţinuta care-i adusese numele roman şi replică: „Băiete, îţi interzic categoric să faci aşa ceva. N-ai auzit nimic…ș i acum du-te la oră !”.
După lăsarea deplină a întunericului, pe când lumea aştepta să vină Moşul – atât cât putea să o facă atunci – neînfricata profesoară păşi cu prudenţă în curtea marelui liceu confesional. Ninsese frumos toată ziua, dar dezastruos pentru ceea ce căuta ea. O movilă albă era indiciul clar că acolo trebuie scormonit.
Nu era nimeni, sau, cel puţin, aşa părea.
Când se apropie de grămada înzăpezită, dintr-o nişă apăru elevul ei din Mehala. Trăgea după el o sanie pe care era aşternut un sac gol. Marcia îi spuse aproape în şoaptă „ Hai, să ne grăbim… punem ce apucăm…”.
Zăpada îşi făcuse deja efectul, mai ales printre cărţile aflate deasupra, aşa că încercau să ajungă mai jos; din câteva frumoase volume de oratorie latină curgeau foile şi apa. Se găseau însă şi exemplare aproape integre, dacă nu chiar uscate. Atât Marcia cât şi discipolul îndesau în saci, la întâmplare, tot ce mai putea fi citit. Curând însă nu mai avură loc. Între timp ea îi zise: „Să le duci acasă şi să le pui bine… poate odată, când ai să le răsfoieşti, nici n-o să-ţi vină să mai crezi de unde le ai…”. El îi promise că aşa va face.
Se pregăteau deja să plece; el mai cotrobăi pe sub grămadă şi scoase un volum intact pe care i-l arătă profesoarei; în întuneric se putea desluşi totuşi Horatius- Carmina. Ode. Avu o tresărire dureroasă; îşi amintea de oda în care poetul privea neaua grea a muntelui, însă de lângă focul din cămin şi cu vinul în pocal; şi, pentru că bunul Petru îi povestise nu demult că şi cărţile au suflet, sau aşa ceva, îi spuse profesoarei: „Doamna Marcia, da’ vă daţi seama ce frig i-o fi lui… lui Horaţiu, aşa… sub nămeţi…”.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
