Cunoaștem faptul că sunteți poetă și artist plastic. Și dincolo de aceste două ipostaze, ce ar trebui să mai cunoaștem, cine sunteți dumneavoastră, doamna Floarea Țuțuianu? Cum interpretăm acel „trup care se dă la cuvinte”? Eu cred că celebra definiție dată poetului: „un pește care trăiește pe uscat și vrea […]
Șapte ani buni reprezintă cartea cu care Etgar Keret intră în cultura română și pe piața noastră editorială. E o carte mică, se citește – am verificat foarte de curînd – în mai puțin de trei ore, fără un efort de lectură din cale-afară de mare; e, deci, o carte […]
tu nu te gîndeşti niciodată la mine trec secole întregi, apele îşi găsesc o nouă albie în ridurile pămîntului care îmbătrîneşte alături de mine aşteptînd un cuvînt care nu vine, căci tu nu te gîndeşti niciodată la mine te-am întîlnit o singură zi, prima zi în care îmi tăiasem părul […]
Beigbeder spunea că dragostea durează trei ani, iar înțelepciunea vechii povești orientale nu l-ar fi contrazis. O mie și una de nopți, calculați și voi sunt tot pe acolo. Să nu vă supărați dar am să încep cu sfârșitul și am să vă spun că ambele părți și-au îndulcit termenele […]
ninge, a nins de atîtea ori de cînd nu ne-am văzut încît cerul, în alb îmbrăcat, aşteaptă o nuntă în pragul fiecărui templu care l-a lăudat. ninge şi rochia mea se îngălbeneşte de frig palidă visînd o primăvară pe care o va uita la prima ninsoare din anul viitor ninge […]
Crinei Ce bine-ar fi de-ar fi un Ghirlandaio să-ţi prindă-n mână, cu-a lui mână, creta ori un cărbune stins care să lase, pe-o hârtioară, semnul spre Valletta. Să dormi uşor, ca praful de pe fluturi, şi să nu-ţi pese de cuţit ori gheară, Iar când faci ochi, […]
miros a moarte, în fiecare zi din ce în ce mai mult. îmi spăl trupul în rîuri de lapte, ca la început dar tot a moarte miros. se apropie încet îmi creşte în carne şi iese prin piele o recunosc, m-a vizitat de atîtea ori, mi-a furat rudele, le-a dus […]
Adela Dragomir este psihoterapeut. Lucrează cu emoțiile. Știe să le extragă din casetele inimii, să le îmblânzească. Instrumentele cu care operează sunt cuvintele. Cu ajutorul lor ies la suprafață, docile sau tumultoase, labirinticele stări interioare. Deși este o prezență activă în viața culturală a orașului, a publicat, până acum, puțin. […]
”Unde-s șirurile clare, din viața-mi să le spun? Ah! Organele-s sfărmate și maestru´ e nebun!” (Scrisoarea a IV-a) Prin conjecturile și analogiile de mai jos, am dorit să ofer câteva sugestii de lectură provocatoare, care să reconfigureze și să trezească la viață, pentru câteva momente, un poet stors de […]
A scrie o carte era un „vis vechi” ați afirmat cândva, la debutul dumneavoastră literar. Cât de vechi era acest vis, domnule Cristian Fulaș? – Când ați simțit prima oară această chemare către scris? Și, mai ales, ați știut dintotdeauna că veți scrie? Mă gândesc că ați ținut mult timp […]
