Pentru cei care nu mai cunosc tihna obsedantă a lecturii romanului, Balzac este un teritoriu inaccesibil. Paginile sale, pagini care se desfăşoară asemeni unui labirint, rămân inerte atunci când sunt confruntate cu privirea oarbă a omului ce este doar un prizonier al reţelelor sociale. Imediatul facil nu poate avea acces […]
„Trăim despreună de… n-are importanță când. Contează la fel de puțin cine a făcut primul pas în povestea asta și cum. Există și lucruri pe care pe care e bine să le păstrezi departe de ochii lumii și de urechile altora. (…) Și oare cum ai putea să grăbești durerea? […]
Literatura nu le poate oferi nimic celor însetaţi de adevărurile absolute ale mântuirii. Literatura nu poate fi calea de salvare pentru cei ce freamătă cu gândul la un timp al perfecţiunii lumii: ambiguitatea textului este la antipodul căutării lor exaltate. Iar Cehov este unul dintre cei care ilustrează această condiţie […]
Printr-o structură extrem de minuțios creată, cititorul este permanent chemat să confirme sau să infirme identificarea naratorului cu personajul Smurov, Nabokov creând în „Ochiul” o narațiune plină de suspans, în ceea ce el numește a fi un fel de experiment post-existențial. Naratorul, prin vocea personajului Smurov, cu care, da, se […]
Nimic nu este mai teribil şi mai atroce decât mumificarea unui scriitor. În clipa în care arta este castrată, iar filistinismul se înstăpâneşte, suveran, nuanţele, melancolia şi subtilitatea sunt înlocuite de tropăitul cazon al propagandei. Din acel moment, scriitorul este doar statuia la care se închină, maşinal, şirurile de automate […]
Îmi spune: “Aveam atâta literatură în noi că atingerile deveneau esoterice…” Și sună atât de convingător că mie îmi vine în minte un fel de balcon shakespearian de unde versurile lui Keath ori Eminescu șoptesc iluzia unui început așa ca o necesitate de evadare din care orice întoarcere trebuia să […]
Primul și deocamdată singurul roman al poetei basarabene Lorina Bălteanu dezvăluie o perspectivă mult prea lucidă pentru a fi doar nostalgică sau pur și simplu retro. Ochiul intens poetic al naratoarei surprinde candid o copilărie tipic sovietică, într-un sat de peste Prut, înainte de 1990. Sunt borne imaginare recognoscibile pentru […]
„Mai dureros în ce mă priveşte ai nimerit-o cu aversiunea ta faţă de scrisul meu şi faţă de ceea ce, fără ca tu s-o ştii, avea legătură cu el. Aici am reuşit într-adevăr să mă desprind, într-o măsură ceva mai mare şi folosind doar propriile mele forţe, de tine. (…) […]
Diversitatea literaturii rusești. Reper? În „Filosofia lui Dostoievski”, Berdiaev spune că Leontiev considera ca rusii pot fi sfinți sau ticăloși, in niciun caz la mijloc, nici măcăr mediocrii. Mîșkin („Idiotul” lui Dostoievski), Nehliudov („Invierea” lui Tolstoi) opuși Fraților Karamazov (nu lui Aliosa, fratele cel mic) par sa confirme lucrul acesta […]
Scrisorile celor de demult se aşterneau pe pagini albe şi pe rame de ilustrate naive cu răbdarea unor zmee care se ridică pe cer: egale şi limpezi în claritatea lor modestă, ele îmblânzeau moartea şi dăruiau trecerii simplitatea de tonuri a unui amurg de octombrie. Scrisorile celor de demult traversau […]
