Împrumutând din răceala clinică a scriiturii lui Arnie Ernaux, Dan-Liviu Boeriu renunță deliberat la imaginația tentantă, pentru a lăsa loc autenticității și a face o literatură a nefalsificabilului. Sondează, cu curaj, asemenea lui Annie Ernaux, intimul în literatură, printr-un stil rece şi concis, care îi dau avantajul unei raportări neutre […]
„Abia când nu mai citeşti cărţi, ci citeşti însăşi lectura, îţi dai seama că lectura eşti tu însuţi şi că n-ai aflat nimic dintr-o carte care să nu fi fost în tine de la bun început.” (Texistenţa, Mircea Cărtărescu, 2026) „Texistenţa”, cartea cea mai recentă a lui Mircea Cărtărescu, este […]
„Strălucirea” lui Jon Fosse (traducere Anansi, 2026), cromatică și cu un grad înalt de vizual, este asemenea unei păduri a lui Max Ernst: densă, captivă și mai ales liminală. Întunericul rămâne și aici, ca în multe texte ale lui, un motiv ce duce la un un absurd detaşat, cu accente […]
„Ce caut și nu găsesc”, cam în jurul acestei întrebări literar-existențiale se învârt personajele din „Frumoasa fără corp” a lui Gheorghe Crăciun. Scriitorul mărturisește că cele două aspecte în jurul cărora gravitează această a treia parte a unei trilogii a sale ar fi idealul erotic inaccesibil și condiția imaterială a […]
Operând cu estetici precum cea a răului, a şocului sau a misterului, Barbey d’Aurevilly, în „Diabolicele”, redă răului ceea ce este al răului, adică partea sa de sublim. Caută, prin mister, şoc şi neînfricare faţă de abominabil să transforme răul într-un fapt estetic. Iar estetizând răul, recuperează din el, ceea […]
Revenind la „Ioana” lui Anton Holban şi la amănunţitele discursuri literare, care se opresc, ca atâtea alte discursuri din literatura română interbelică (şi nu numai), la investigarea misterului feminin. Amestec de „cherchez la femme” și mister feminin nedezlegat, totuși personajul feminin din „Ioana” nu este în centrul romanului lui Holban, […]
Regizorul Eugenio Barba a adus la Teatrul Grivița 53, prin „An Ordinary Day of the Dancer Gregor Samsa, un Kafka reinterpretat, prin plasarea paradigmaticului Gregor Samsa într-un spațiu postmodern, în care sentimentul absurdului este surprins în evoluție, într-o încercare de destructurare şi în relaţie cu corporalitatea. Absurdul clasic, imaginat de […]
Victor Ieronim Stoichiță propune, în mini-eseurile “Vezi? Despre privire în pictura impresionistă”, explorarea unei definiții mai neconvenționale a picturii impresioniste, susținând că acest curent nu e doar opoziție faţă de academism, ci și un fenomen radical care oferă ceea ce se numeşte tematizarea unei „noi priviri” limitate, obstrucţionate. Perspectiva autorului […]
Ioana Pârvulescu reușește prin „Alfabetul domnilor” o investigație literară, asumat subiectivă, oferind o perspectivă feminină asupra figurii masculine, așa cum apare ea în literatura scrisă de bărbați. Obișnuiți fiind cu focusul pe „eternul feminin”, pe „misterul feminin” etc, în „Alfabetul domnilor”, privirea se mută pe „eternul masculin”, ce-i drept, într-o […]
„Până atunci totul fusese un presentiment vag, Alana în muzică, Alana în faţa lui Rembrandt. Acum însă, speranţa mea se-mplinea aproape insuportabil; de la sosirea noastră, Alana se dăruise picturilor cu o atroce inocenţă de cameleon, trecând dintr-o stare în alta (…)” – Julio Cortazar, „Orientarea pisicilor” din Cât de […]
