poetul scriitorul de proză nu e niciodată singur personajele lui reale sau inventate îl înconjoară poetul însă e cel mai singur om din lume poezia lui e rugăciune când o șoptește chemare când o strigă durere când o gândește dor când o scrie spovedanie când o mărturisește cel mai singur […]
Şi poate că nu putem scrie despre fericire decât din clipa în care am părăsit domeniul de certitudine al luminii: seninătatea care ni se păruse eternă a devenit, graţie îndepărtării, un peisaj sepia ce se topeşte în pasta nostalgiei. Căci exilul în care păşim, o dată cu dorul şi cu […]
Orice poveste despre cei de demult ȋncepe pe peronul umei gări ȋndepărtate: armonia ei desuetă este cerul care se arcuieşte peste destinele croite din materia diafană a nostalgiei. Căci orice istorie care se ȋntoarce spre sine, ca un şarpe ce se auto- devoră, tainic, revine pe acest prag al despărţirilor, […]
În a treia şi ultima parte a Septologiei sale („Un nume nou”, Septologie VI-VII), recent tradusă în limba română, Fosse continuă meditaţiile despre identitate, artă, iubire şi credinţă din primele două părţi ale seriei. „Un nou nume” se încheie, simbolic, în cronologia zilelor biblice, într-o zi de duminică. Textele sale, […]
De demult, atât de demult, din pragul de septembrie privirea se îndrepta spre vacanţele ce se topeau în amintire, ca nişte instantanee pierdute în albumul de fotografii al destinelor îndrăgostite. Căci septembrie, cel care deschide porţile toamnei, este puntea spre care ne îndreptăm, nostalgic, spre a ne putea pierde în […]
A existat în viaţa lui Radu Petrescu un dramatic contratimp în raport cu epoca sa. Anii carierei sale sale au fost marcaţi, în pofida relaxării ideologice căreia îi datorează şi cariera sa literară, de un sentiment al zădărniciei. Acolo unde contemporanii săi etalau măreţia premiilor şi popularitatea de best-seller a […]
Scrisă între „Întâmplări în irealitatea imediată” și „Vizuina luminată”, „Inimi cicatrizate” are și rolul a de face, realist şi cronologic, trecerea de la text straniu la unul oniric. Înainte de a ști de boala sa (tuberculoza osoasă), Blecher a scris „Intâmplările…”, ca o prefigurare a condiţiei ce avea să îi […]
Visul este singura poartă pe care, intrând, putem zări ceva din majestatea unui tărâm care ne este interzis în starea de trezie şi de viaţă. Visul este singura poartă pe care, intrând, putem întrevedea acea lumină pe care o vom zări, o dată ce moartea ne va acorda liniştea din […]
„Era acum ceva cert: lumea avea un aspect comun al ei în mijlocul căreia căzusem ca o eroare (…). Toate lucrurile, toți oamenii erau închiși în trista și mica lor obligație de a fi exacți, nimic alta decât exacți; în zadar aș fi putut să cred că într-un vas erau […]
Literatura este camera funerară a nostalgiei: privirea care urcă spre desenul de nori al nopţii este educată de dorul trasând, în limpezimea vizonară a cerului, o hartă a melancoliei. Literatura este camera funerară a nostalgiei: cei care nu mai sunt devin, prin jocul de pauze şi de fraze, creaturile blânde […]
