Înscrierile la Festivalul internațional de poezie, epigramă și umor „Romeo și Julieta la Mizil”, ajuns la ediția a XIX-a, au început pe 2o septembrie și sunt deschise până la 20 decembrie. Doritorii se pot înscrie pe site-ul romeojulietalamizil.ro ori prin poștă. Cei care optează să se înscrie prin poștă pot trimite materialele necesare […]
farsă de I. L. Caragiale spectacol generat de Inteligența Artificială, pentru conformitate: Sabin Popescu Persoanele: CONU LEONIDA COANA EFIMIȚA SAFTA În București, la Leonida, anul 1915 Prolog de muzică siderală, gen Jean-Michael Jarre. La ridicarea cortinei, deschiderea scenei e străbătută de două lasere albastre, pulsative, venind din laterale, de […]
Tot ce putem face când ne îndrumăm favoritul în direcţia cea mai indicată, în condiţii care să nu-i afecteze pe alţii, este să acţionăm ca o boare de vânt şi să exercităm cea mai delicată, cea mai puţin perceptibilă presiune, cum ar fi să încercăm doar să făurim un vis […]
Privirea creşte din moarte asemeni unui arc voltaic ce străbate noaptea tulburată de fulgere himerice: ochiul eliberat pătrunde, vizionar, pănă acolo unde cei vii nu mai pot ajunge, dincolo de linia de sânge pe care biologia oarbă o ridică, aspră şi absurdă. Căci doar această privire în care moartea şi […]
Iar atunci când închid ochii zilei, spre a putea visa, ceea ce revăd este silueta graţiei care se oglindeşte în fereastra bijuteriei new-yorkeze: este dimineaţă, o dimineaţă de demult şi Audrey Hepburn se distinge pe un cer al inimii care nu poate îmbătrâni şi nici muri. Şi poate că Audrey […]
Am învăţat să scriu, în aceşti ani din urmă, pe măsură ce am îngăduit privirii ce se trezea în mine să se despartă de lumea în care nu mă mai recunoşteam: cuvintele au capătat intensitate de lacrimă, iar literatura s-a arcuit peste noi, spre a deveni cerul ce se uneşte […]
Şi poate că toamna este o recapitulare a destinului, ca şi cum zilele ei nu ar fi decât harta ȋn care privirea poate citi semnele unui timp ce duce mai departe amintirile celor de demult, asemeni unei trene marine de unde tulburate şi tainice. Şi poate că toamna este oglinda […]
„Există o singură formă de deghizare, suţine Rafael, cea mai comodă, cu care să-i înşeli, dar să-i şi respecţi pe cei din jur: cea de-a te înfăţişa dinaintea lor cu o distorsiune. Cu un handicap. Ca şi cum ai avea un handicap. Nu e vorba de cel fizic, să sperăm, […]
poetul scriitorul de proză nu e niciodată singur personajele lui reale sau inventate îl înconjoară poetul însă e cel mai singur om din lume poezia lui e rugăciune când o șoptește chemare când o strigă durere când o gândește dor când o scrie spovedanie când o mărturisește cel mai singur […]
Şi poate că nu putem scrie despre fericire decât din clipa în care am părăsit domeniul de certitudine al luminii: seninătatea care ni se păruse eternă a devenit, graţie îndepărtării, un peisaj sepia ce se topeşte în pasta nostalgiei. Căci exilul în care păşim, o dată cu dorul şi cu […]
