Existau, în epoca stalinistă, 5 categorii de scriitori, spune Monica Lovinescu într-una dintre cărțile ei, citând un scriitor din Europa de Est: „Cei care n-aveau dreptul să scrie, cei care îndrăzneau să scrie, cei care îndrăzneau să nu scrie, cei care nu îndrăzneau să scrie și, în sfârșit, cei care […]
Într-un sezon bun pentru literatura (de origine) maghiară, scriitorul ungaro-britanic David Szalay câștigă premiul Booker 2025 cu romanul Flesh, disponibil curând și în limba română la Editura Trei cu titlul Ce nu poate fi rostit (trad. Anca Bărbulescu). Excelentă, chiar curajoasă, alegere din partea juriului de a acorda râvnita recunoaștere anglofonă […]
tăcere tăcere-i aburul subţire ce cade-n vid după iubire iar când frumosul te inundă numai tăcerea e fecundă! ȋn loc să slobozească-ntreaga ură un suflet obidit tăcere-ndură ȋntru tăcere-i mult mai mult de spus când anii ţi se-ndreaptă spre apus azi printre vorbe eu rămân sărac și fără rime, fără […]
Un plural al privirii este cel pe care nostalgia şi dorul îl convoacă, cu cadenţa lor de pauze şi de fraze: prin ochii celor vii cei morţi scrutează cel din urmă cer pe care inimile lor îl mai pot presimţi, acela al literaturii în care toate cuvintele destinului lor se […]
Înscrierile la Festivalul internațional de poezie, epigramă și umor „Romeo și Julieta la Mizil”, ajuns la ediția a XIX-a, au început pe 2o septembrie și sunt deschise până la 20 decembrie. Doritorii se pot înscrie pe site-ul romeojulietalamizil.ro ori prin poștă. Cei care optează să se înscrie prin poștă pot trimite materialele necesare […]
farsă de I. L. Caragiale spectacol generat de Inteligența Artificială, pentru conformitate: Sabin Popescu Persoanele: CONU LEONIDA COANA EFIMIȚA SAFTA În București, la Leonida, anul 1915 Prolog de muzică siderală, gen Jean-Michael Jarre. La ridicarea cortinei, deschiderea scenei e străbătută de două lasere albastre, pulsative, venind din laterale, de […]
Tot ce putem face când ne îndrumăm favoritul în direcţia cea mai indicată, în condiţii care să nu-i afecteze pe alţii, este să acţionăm ca o boare de vânt şi să exercităm cea mai delicată, cea mai puţin perceptibilă presiune, cum ar fi să încercăm doar să făurim un vis […]
Privirea creşte din moarte asemeni unui arc voltaic ce străbate noaptea tulburată de fulgere himerice: ochiul eliberat pătrunde, vizionar, pănă acolo unde cei vii nu mai pot ajunge, dincolo de linia de sânge pe care biologia oarbă o ridică, aspră şi absurdă. Căci doar această privire în care moartea şi […]
Iar atunci când închid ochii zilei, spre a putea visa, ceea ce revăd este silueta graţiei care se oglindeşte în fereastra bijuteriei new-yorkeze: este dimineaţă, o dimineaţă de demult şi Audrey Hepburn se distinge pe un cer al inimii care nu poate îmbătrâni şi nici muri. Şi poate că Audrey […]
Am învăţat să scriu, în aceşti ani din urmă, pe măsură ce am îngăduit privirii ce se trezea în mine să se despartă de lumea în care nu mă mai recunoşteam: cuvintele au capătat intensitate de lacrimă, iar literatura s-a arcuit peste noi, spre a deveni cerul ce se uneşte […]
